propofol la prânz
lumina nu mă merită pe deplin varianta reală a vieții mele se vinde trasă în țeapă ca acadeaua de zahăr ars de la țiganii care se spală pe mâini port pentru uz personal urme de unghii pe
la ceai cu ted bundy
zorii-mi pun citație în geam în barba mea gazonu-i veșted urăsc diminețile iluminate natural în care soarele mă silește să-mi confrunt umbra cu ordin pasiv de restricție toarnă-te în lutul
dumnezeu înainte de foc
pentru cei pe care nu îi auzim plângând am petrecut ani întregi închis în barurile construite la colț împodobite cu cearcăne cronice și crăciunuri singur de nebun chircit în autosabotaj nu
spumă de căpșuni trecute
mai întâi păpădia se usucă apoi își lasă cenușa să devină aripă fiindcă numai morții știu să zboare atât de ușor m-am precipitat să te pierd dar eram fărâmițați atât de fin încât ne legăm
toamnă fără cuvânt
trăieşti împăcată cu tine însăți ca şi cum îți pedepsești mama pentru o naștere croită să doară dinadins te reglezi din mers pe scurtătură automat simt asfaltul înfierbântat când bântui în
poezia care rămâne
tu pustiu cu chip de oază te-am etichetat eronat refugiu pe timp de bombardament mi-am mânjit mâinile intenționat cu coajă de nucă verde să nu se șteargă cu apă chioară petele de pace
înainte să se verse marea
ai apărut la fix în destinul meu numai că întârzierea e cea care citește mai clar în cărți de tarot ne-am cunoscut senzual când mi-am tranşat brațul cu briceagul tău de buzunar mi-ai
epava greşită
ai numit greață ceea ce pentru mine era întoarcerea acasǎ iar dacǎ din sǎrut devin simptom refuz sǎ mai pun gura unde ți se face rău ai folosit ca salǎ de aşteptare apartamentul nostru
psihometrie post-petrecere
e deja sâmbǎtǎ de o veşnicie dj-ul stinge muzica şi rămânem doar cu vocile din cap & ciripit de păsări care nu se mai întorc codependenți funcționali de chin pompǎm serotonină pe datorie şi
parazit în trup deschis
nu recunoști dar știi prea bine că-ți place să ți se toarne dragoste cu forța pe gât cum şi eu ador la rândul meu sǎ fiu abuzat activ într-un cheag de miere şi migrene oricât ai pǎrea
cerneală invizibilă
te-ai culcat cu toate versiunile mele moarte iar acum te trezești cu patul gol ca o orbită fără sateliți ca un drum de sat în care umbrelele nu așteaptă autobuzul am fugit de mine nu de tine și
când ofer dragoste
în sfârşit te țin de mânǎ ca sǎ nu îți spargi ceafa de gresia rece a realității cu certitudinea cǎ ai sǎ pleci curând tăcută și controlată dar până atunci îmi dau un motiv nou să mă anesteziez
forme de iubire cu prescripție
de câteva sǎptǎmâni încerci sǎ mǎ enervezi la culme cu disperarea unei vipere încolțite de antidot iar eu mă îndrăgostesc tot mai adânc sindromul stockholm îmi compune sonete din sufletul
reclamă la sevraj
habar n-am cui trebuia să mă rog dar în loc de revelație mi-am primit harul divin din prăbușiri – implozia unei clădiri cu rațiunea ta pe fațadă, fiindcă meșterul manole era doar un om, iar
cu buzele crăpate de somn
iubitul tău a albit la față fără să mă recunoască iar parbrizul i-a plesnit ca un obraz ars de frig nu mai era la volan ci era prins într-un mojar metalic iar pistilul i se înfipsese adânc în
supradoză de nimic
• ador marfa asta iar tu nu mă mai iubești pe cât îți place alcoolul și-mi faci cadou toate drogurile învelite în giulgiul din torino silicat și vis frumos pentru pisici scufundat în otravă de
pedeapsa mea e să te cred
n-am să încerc să te salvez vreodată ești prea inteligentă ca să nu știi că faci pe proasta cu aplauze la scenă deschisă mă uit la tine cu filme horror și ne căcăm pe noi de frică să nu cumva
adormi neterminată-n abis
arzi. nimicul nu ajută. ți-ai închiriat o casă bântuită, doar ca să ai o prezență decentă după divorț. m-ai chemat la tine de sete, dar eu sunt cel care a început să te soarbă din
august arctic
doar dacă intru în frigider pot ști cu certitudine ce se întâmplă cu lumina dinăuntru și merită să amorțesc de frig să-mi dârdâie dinții sparți din lipsă de calciu fie că se stinge fie că
nectarul tău de narcisistă
ⱫłɄ₳ ⱫɆⱤØ. cea mai riscantǎ parte din numǎrul unui scamator care face oameni sǎ disparǎ este sǎ-i înapoieze egali ⊘ devi prea plinǎ de tine & strângi experiențǎ pentru un job în IT noi
quantum
trebuie să fiu lăsat în pace ca să mă concentrez când calculez totalul recunosc mă port insuportabil din start iar sentimentele îmi încurcǎ socotelile accept conexiunea crudǎ și iubirea
adevărul mă va elibera
dacǎ adevǎrul mǎ va elibera înseamnǎ cǎ minciuna m-a ținut pânǎ acum în casǎ ruşinea de a rǎmâne un nimic şi totuşi spun “sunt bine” în oglindǎ “sunt mort” înǎuntru de ce nu sunt cu
de când am început să facem dragoste
mǎ sinucid în fiecare noapte ca sǎ învǎț ce lipseşte între mine & alegerea potrivită pierd sau câştig ce iubesc cu adevǎrat iar dupǎ toatǎ tortura în urmǎtoarea dimineațǎ nu rǎmân cu nimic mǎ
bestia captivă în îngeri
fiindcǎ sunt uşor din naştere se cade sǎ mǎ scapi mai de sus în fǎrâme prețioase de cuvânt scos din uz sau ținut în gât pe dreapta lângǎ plâns când nu vreau sǎ vin de îndatǎ înapoi în pat mǎ
