Poezie
reclamă la sevraj
1 min lectură·
Mediu
habar n-am cui trebuia să mă rog
dar în loc de revelație
mi-am primit harul divin din prăbușiri –
implozia unei clădiri cu rațiunea ta pe fațadă,
fiindcă meșterul manole era doar un om,
iar jertfa n-a ținut la cutremur.
mai mult timp cu mine însumi
înseamnă un shot dublu de psihoză
când ai nevoie de atenție
până rămân cu mai puțin sânge în vene
decât în gura ta secată
n-ai băut de câteva zile,
cine știe câte n-ai dormit
și când ne futem
zici că jucăm într-o reclamă la sevraj –
să ne facem încă o linie?
sau liniște?
îmi cauți pielea cu unghiile proaspăt făcute
în nuanța sângelui coagulat –
te trădezi singură,
ca o femeie care se sinucide doar în vise
ca să nu se învinovățească nimeni.
mă ridic din comă și te ating
cu buze care înjunghie burta,
pupic după pupic,
și te stigmatizezi în locul lui hristos –
căci numai femeile ca tine
știu să sângereze fără să moară.
te iubesc crepuscular
ca o umbră ce-a învățat
cum se aprinde lumina.
semnat,
al tău cum n-a fost nimeni
mai ales când sunt departe –
ca fața întunecată a lunii
00574
0