Poezie
NARCISIXSIXSIX
5 min lectură·
Mediu
mă îndrăgostesc de propria prefăcătorie
e singura relație în care
amândoi știm că mint
și niciunul nu vrea să plece
așa defect cum sunt
am tupeul să latru înapoi la jigodii
cu o cheie franceză
strâng șuruburile unor schelete
pe care încă nu le-am locuit
mai nou dansez cu necunoscute
și nu le sărut
nu pentru că mi-e frică
să le duc acasă
ci pentru că am învățat
cât de greu e
să scoți pe cineva de acolo
și cât de multă mobilă
poate încăpea într-un abandon
⸻
am încălecat un cal cu aripi
confecționate din toate păsările
care au murit încercând
să-mi explice libertatea
mecanicul era colecționar de bestii
de inimi de rezervă
și accidente care vor avea loc intr-o bună zi
i-am cerut să-mi demonteze zborul
ca să nu-mi mai fugă mintea
spre aterizări cu aplauze
mi-am făcut din izolare
o religie privată
cu prea multe sărbători legale
nu l-aș recunoaște pe dumnezeu
decât dacă l-aș calcula în prealabil
i-aș cere dimensiunile exacte
dovada existenței
și o explicație decentă
pentru toate femeile
pe care le-a creat
cu intenția evidentă
de a mă contrazice
⸻
timpul e inventat
dar îmi îmbătrânește mama
cu o precizie revoltătoare
chiar și în inexistența lui
îmi trimite facturi pentru sacrificii
pe care nu-mi amintesc să le fi făcut
albuș de ou
depresie domnească
îmi servesc tristețea
în porțelanul bun al familiei
și îi spun majordomului
că totul este absolut delicios
nu avem majordom
dacă viitorul e o iluzie
atunci am ucis deja
tot ce urma să mă venereze
oamenii se schimbă în lucrurile mici
își cumpără alte parfumuri
își schimbă medicul
își tund părul după despărțiri
ca și cum memoria ar crește din scalp
în lucrurile mari
poartă pardesie
cu urme de cuțit pe spate
și își oferă locul în autobuz
celor care i-au înjunghiat
ți-am spus prea mult
la prima întâlnire
te ador în devenire
te pierd în definiție
⸻
psihiatrul m-a întrebat dacă mai aud voci
doar pe a mea i-am spus
dar vorbește atât de frumos despre mine
încât încep să bănuiesc
că vrea ceva
m-a provocat să te confrunt
dar mi-e rușine să-ți spun
atât de târziu că tot pe tine te iubesc
mi-e frică de un flit fabulos
un refuz atât de elegant
încât să fiu obligat
să mă ridic în picioare
și să aplaud
arunc lasouri emoționale
împletite din frânghii de lumină
minele explodează
în greșelile tale
pe care le minimizez
cu profesionalismul unui contabil
îndrăgostit de faliment
și tu ai fost groaznică
nerecunoscătoare
frumoasă în mod inutil
incapabilă să-ți ceri scuze
fiecare secundă fără tine
devine o nouă revelație
și e obositor din cale afară
să exiști într-o continuă epifanie
mai ales când adevărul
își schimbă domiciliul
de fiecare dată când îl găsești
⸻
în casă mă plictisesc
molipsitor și cronic
în oraș sufăr de anxietatea publicului
pe care îl conving compulsiv să mă placă
îmi gestionez reputația
ca pe un cadavru celebru
care încă mai acceptă interviuri
știu să cuceresc o încăpere
fără să mă apropii de nimeni
știu să fac femeile să râdă
și să plec înainte
să afle că gluma eram eu
ar trebui să scriu despre cum
îți înfigi degetele
în spatele celui pe care îl iubești
și îi lași sub piele
zgârieturi caligrafice
metafore carnivore
care nu mai pot reprezenta nimic palpabil
după ce se vindecă
o dată la câteva luni de zile
recidivez în maratoane de filme porno
cu dialoguri nominalizate la premiul pulitzer
actrițele îmi explică iubirea
în limbi și flegme pe care savanții doar le intuiesc
între două scene
îmi verific telefonul
să văd dacă m-a iubit cineva
cât am fost ocupat cu anestezia generală
te-am lăsat de două ori
să părăsești relația
nu din noblețe
ajunsesem la capătul meu
și nu meritai să-ți sacrifici tinerețea
învățând să deosebești
simptomele de personalitatea mea
nici eu nu mai știam
care dintre noi
avea dreptul să semneze
în numele celuilalt
⸻
încerc să scriu
numai despre lucruri fericite
dar fericirea nu-mi oferă
suficient material probatoriu
așa că inventez alte dezastre
și le dau nume de femei
ca să nu fiu nevoit
să le recunosc drept ale mele
o să citești asta într-o zi
poate lângă un bărbat
care știe să te iubească
fără să transforme fiecare ceartă
într-un eveniment biblic
poate lângă unul
care nu știe
dar nu te întoarce la mine
brațele mele încă vor
să te seducă înainte de sex
și să te uite înainte de moarte
am fost atât de ocupat
să devin imposibil de înlocuit
încât am uitat
să devin posibil de iubit
mi-am construit un altar
din toate oglinzile sparte
în care încă arătam fercheș
am îngenuncheat în fața lui
cu aroganța unui zeu
care își cere iertare
numai pentru a fi admirat
în timp ce o face
și atunci am înțeles
de ce narcis s-a înecat
nu pentru că era îndrăgostit
de propria reflexie
ci pentru că
atunci când a întins mâna
să se salveze
cel din apă i-a întins-o înapoi
încercând să-l tragă
în tot ce n-a fost niciodată al lui
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Forte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 838
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 187
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Forte. “NARCISIXSIXSIX.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/14206693/narcisixsixsixComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.