Poezie
epava greşită
3 min lectură·
Mediu
ai numit greață
ceea ce pentru mine
era întoarcerea acasǎ
iar dacǎ din sǎrut devin simptom
refuz sǎ mai pun gura
unde ți se face rău
ai folosit ca salǎ de aşteptare
apartamentul nostru unde
cărămizile pe care le-am lipit în zid
erau de fapt bagajele tale fǎcute
rǎcneau sticlele de bere
dar tu erai liniștea
la care surzii îşi predau armele
iar eu eram sirena de ambulanțǎ
la care pacienta fuge de vindecare
am format un cuplu
ca douǎ coduri băgate greșit
la cifrul unui seif obținut cu dinamitǎ
ca douǎ scaune goale
cu bilet cumpǎrat la adevǎrul mimat prost
te-ai dus mai repede
decât ți-au crescut scuzele
ca o pisicǎ maidanezǎ la care-i dau plic
şi-şi sare pe geam toate viețile rǎmase
fii happy
rǎmâi cu fraierii care-ți alimenteazǎ contul
dar sper sǎ faci bani din pielea ta
fǎrǎ sǎ laşi pe altcineva sǎ te dezbrace
şi sǎ nu te mai sperie stabilitatea
cǎ poate iei patima
care îți schimbǎ numele de familie în al meu
te iritǎ afecțiunea mea greşitǎ
ca barba unui preot oficiind o slujbă de resfințire
într-o capelă construitǎ din cracii tǎi crǎpați
ca o uşǎ de urgențǎ
prin care intrǎ foştii şi viitorii tǎi
sǎ se roage pe ascuns
şi-i asculți pe toți
ca o fantomă care triangulează
indecisǎ dacă sǎ fie exorcizată sau veneratǎ
înțeleg cǎ prezența mea te face slabǎ
dar singura datǎ când m-am putut baza
pe promisiunile tale a fost când m-ai lepǎdat
totuşi dupǎ despǎrțire
ne mai ții în chinuri în acelaşi pat
ca doi condamnați
care-și împart țigările
cu scrumul gata să cadă
cum a cǎzut cetatea Ierihon
şi te strâng la piept
până îți simt coastele trosnind
strâmbi din nas că te sufoc
și descopăr cǎ eşti vulnerabilǎ
ca o câmpie ştearpǎ care-şi uitǎ ploile
merci cǎ ai plecat fără zgomot
ca o moarte adâncǎ prin asfixiere
în laguna ta întunecată
în care sute de bǎrbați s-au scufundat
şi tot eu am primit prima şansǎ
sǎ ajung la comoarǎ
doar ca sǎ bag trei degete
și să mă prind că apa neagrǎ deja scrisese
numele singurǎtǎții în pereții cufǎrului gol
sub forma unor chisturi botezate cu avort
cu milenii înainte de-a mǎ duce eu la fund
aşa cǎ înaintea marelui final ne rǎmâne doar
sǎ facem dragoste cum n-ai fost învǎțatǎ
pierzându-mǎ în tine sincer
ca un scafandru intrând în epava greșită
și poate că nici asta nu e o alegere
ci doar felul în care iadul își schimbă perdelele
04774
0
CT