Poezie
pedeapsa mea e să te cred
2 min lectură·
Mediu
n-am să încerc să te salvez vreodată
ești prea inteligentă ca să nu știi
că faci pe proasta cu aplauze la scenă deschisă
mă uit la tine cu filme horror
și ne căcăm pe noi de frică
să nu cumva să te termini cu happy end
ca-n cel mai plictisitor sezon din serial
în care nimeni nu moare
la micul dejun îți e sete de sânge și alcool
însă insiști să fii om
cât de puțin cu putință
mă lași să te ating în compartimentul
în care sensibilitatea încă respiră prin crăpături
și facem dragoste înainte să te duci la futut
măcar să pleci curată
mirosind a soție cerută din iubire
la cină, gătești o folie de xanax,
iar ca garnitură presari dorința de-a muri în somn
te prăbușești într-un vis alb de lapte
și-n timp ce freci maioneza
cauți un orgasm în groapa marianelor,
dar ți-e teamă să nu te uzi prea tare
dacă faci scufundări în agheasmă
nu mi-o mai scoli ca lumea,
iar drept consolare îți pup ceafa apăsat
ca un topor testat în tibie,
decojind scoarța rănilor tale din copilărie
în timp ce pe netflix rulează
un romcom regizat de alfred hitchcock
am auzit cum ai orgasm
doar în mesaje vocale,
dar mă privești în ochi
ca și cum citești cireșarii
și dacă scoatem din ecuație pizda și pastele
tu ce pui pe masă, real?
până și diavolul oferă totul la schimb
când îți cere sufletul pe semnătură
legenda zice că aristotel te-a sărutat pe buze
când a inventat termenul "fizică"
& știu dinainte când te vezi cu alții,
de la însuși galileo galilei
care a studiat fazele planetei venus
cu un telescop prin care te văd clar
când o sugi înainte să scuipi singură adevărul,
fără filtru, ca pe o flegmă cu muci
pedeapsa mea e să țin gura deschisă
și să te cred numai a mea
iar cu prețul de-a te pierde,
înghit și te iubesc necondiționat
00786
0