Poezie
adormi neterminată-n abis
a.n.a.
2 min lectură·
Mediu
arzi. nimicul nu ajută.
ți-ai închiriat o casă bântuită,
doar ca să ai o prezență decentă după divorț.
m-ai chemat la tine de sete,
dar eu sunt cel care a început
să te soarbă din priviri.
clișeul devine poezie,
iar împreună alcătuim un om întreg.
defect e perfect.
ți-ai pus gura pe sticlă și ai lăsat
toate cuvintele care contează să se scurgă în berea caldă.
adulmecă noroiul amintirilor.
vocile din cap îți strigă inimaginabilul.
urletul ți se încolăcește de rădăcina părului
și-ți cere să te tunzi scurt.
schizofrenia devine cea mai seducătoare tulburare.
mi-ai pătat patul de lacrimi amestecate-n supă de dermatograf.
pete de cerneală se aruncă în gol dintr-un stilou
care n-a scris „je t’aime” până azi.
atingi necuvintele amarului.
îmi place că am plâns lângă tine înainte să ne îndrăgostim.
poți să-ți speli liniștită părul cu lacrimile mele,
să-ți stea “wet look” lipit de scalp,
ca un giulgiu cu antifon.
n-ar fi nici prima, nici ultima dată când te ud de drag.
scuipi sânge și îl diluez în ciment, turnat sub formă de cruce.
sufletul tău sincer mă așteaptă pe-o bancă și acum, și în viața viitoare.
adormi, neterminată-n abis.
salvăm pentru only fans singurul sex tape făcut de dumnezeu.
te iubesc cât pentru toți bărbații care n-au făcut-o la timp și nu ți-au zis-o niciodată.
drept răsplată, faci dragoste cu mine în singura poziție pe care o știu îngerii.
te pătrund pentru toate dățile în care te-ai futut
și-ai rămas mai goală pe dinăuntru.
amăgește-mă, neînțeleasă alinare!
n-ai bani, dar cheltuiești cu mine ceva mai prețios –
un fel de lingou de aur care nu-ți poate plăti chiria.
scoți briceagul din teacă așa cum îmi scoți pula din pantaloni.
faci harakiri înainte să înveți cum se moare de dor.
sunt onorat să te știu mai frumoasă decât te-a văzut oricine.
și sclavă, și stăpână pe sine.
ațipește-n nuanțele amurgului.
universul poartă mai nou numele tău mic.
rămâi a mea pe viață și, totodată, a nimănui.
alunecăm. nicio ancoră.
071712
0
Acest vers este sublim, felicitările mele sincere!
Construcția poemului e aforistică, observ această aplecare spre esențializare și definire. Și mai observ că ai folosit intertextualitatea stănesciană, într-o viziune proprie a necuvintelor,de efect. Ceea ce demonstrează că citești și cunoști procedeele artistice.
Evident, faptul că textul pare o alipire de afirisme, vine și cu un dezavantaj. Și anume, spontaneitatea. Dar voi aprecia cerebralitatea ca pe o ieșire matură din impas.
Îți urez mult succes în toate!