Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dumnezeu înainte de foc

2 min lectură·
Mediu
pentru cei
pe care nu îi auzim plângând
am petrecut ani întregi închis
în barurile construite la colț
împodobite cu cearcăne cronice
și crăciunuri singur de nebun
chircit în autosabotaj
nu se fuma crack erau hornuri
și doar eu îngrozit de frig
când încă ningea la timișoara
și le greșeam oamenilor dinadins
când mă durea dorul
ca un adevăr nerostit
vuind din plexul solar
până la reflex de vomă
învățam rău cum să iubesc pe viață
numai că pe următoarea femeie
niciodată pe cea de care aveam nevoie
atunci când aveam nevoie pe bune
și nu știam că s-a inventat dependența
prețul nu se plătește instant
nici de-al naibii
pulsul în doi e mort și acum
supt de minciuni mișcătoare
salvarea – mereu la locul ei
înăbușită dedesubt
unde nici diavolul n-ar face pactul atractiv
un clișeu linșează alt clișeu
pe feedul divin curg îngeri
canibali de suflete pereche
își mestecă recurența între măsele
twin flame-ul nu cade lesne din constelații
fiindcă păcatul se servește crud
așa cum l-a lăsat dumnezeu înainte de foc
iar tu descoperi domol
cum e să mă pierzi defect
ca să te găsești întreagă
dincolo de moartea mea
dacă nici timpul nu a început încă
pentru cei
pe care nu îi auzim plângând
05889
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
208
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Forte. “dumnezeu înainte de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/14195069/dumnezeu-inainte-de-foc

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sergiu-burlescuSB
Distincție acordată
Sergiu Burlescu
M-a surprins forța emoțională autentică și crudă a poemului. Iar confesiunea care îl echilibrează este de mare intensitate și are o structură interioară bine controlată.
Are ceva din poemele lui Bukowski, dar cu o dimensiune metafizică latentă, cu o luciditate aproape stoică în fața durerii.

Frază finală —
> „iar tu descoperi domol
cum e să mă pierzi defect
ca să te găsești întreagă
dincolo de moartea mea”
de o frumusețe aparte și extraordinară: amintește de Rilke, dar filtrat prin trauma modernă, corporală, urbană. Imaginile sunt memorabile iar finalul reverberează încă mult timp, undeva înăuntru și nu se lasă ușor cucerit. Am avut o lectură plăcută și pe alocuri revelatorie.


0
@erika-eugenia-kellerEK
Poemul tău e o coborâre în subsolul iubirii, acolo unde dorul nu mai e romantic, ci biologic. „Dumnezeu înainte de foc” e ca și cum ai fi surprins clipa dinaintea arderii, momentul în care omul încă nu știe că va fi mistuit.
Totul e viu, imperfect, visceral, dar autentic până la durere.
E una dintre acele poezii care nu se citesc pe ecran, ci se simt în stomac.Stea rosie!
0
@andrei-forteAF
Andrei Forte
Sergiu, mulțumesc mult pentru steaua galbenă și pentru lectura atentă. Mă bucur că ai simțit tensiunea dintre confesiunea brută și controlul interior. Trimiterea la Bukowski și, în final, ecoul de Rilke mă onorează. Acolo încerc să țin carnea aproape și să las metafizica să respire discret. Mulțumesc pentru generozitate, mi-ai dat curaj să las textul aerisit, fără lustru în plus.
0
@andrei-forteAF
Andrei Forte
Erika, îți mulțumesc pentru steaua roșie și pentru felul în care ai citit. Simt că nu o merit pe deplin. E un text scris furtunos, într-o seară proastă, dintr-un loc care m-a durut pe dinăuntru. E trăit, cu amărăciune sinceră, fără lustru. Observațiile tale despre focul care luminează dinăuntru și despre dorul biologic m-au ajutat să văd mai limpede ce am pus în el. Nu am nevoie de cuvinte pompoase ca să mă conectez cu cei care simt la fel. Îmi ajunge adevărul, al textului și al felului în care l-ai primit. Mă onorează să vină de la o autoare atât de valoroasă. Mulțumesc!
0
@erika-eugenia-kellerEK
Un autor valoros în poezie este cel care transformă emoția personală în experiență universală, printr-un limbaj unic și o viziune care rezistă în timp, în mult timp. Eu nu sunt un autor valoros dar rezonez cu poezia ta.
0