Poezie
înainte să se verse marea
ultimana
2 min lectură·
Mediu
ai apărut la fix în destinul meu
numai că întârzierea e cea care
citește mai clar în cărți de tarot
ne-am cunoscut senzual
când mi-am tranşat brațul
cu briceagul tău de buzunar
mi-ai devenit rană adoptivă
te-am numit sens
dar când am căzut cel mai rău
n-ai vrut să-mi fii plasă
ci manual de mers
două busole dezorientate
care o vreme arătau același nord
unde sau cum să ne îndreptăm
iubirea ta intermitentă
îmi devora acasă bateria
ca un neon roșu de senzații
clipind aiurea în miez de zi
habar n-ai să calci hainele
iar costumele de supererou
atârnau prea greu pe umerașe
îmbrățișările tale luceau
ca vitrinele după sărbători
cu nimic de vânzare
doar cutii goale de sărut
veneai de la serviciu cu ruşine
risipită pe monede
fără răbdare sau chibrituri
ne-ai aprins cu artificii pentru adulți
ca să ne stingem brusc
într-un pahar de busuioacă demidulce
fiindcă ştiu ce să-ți iau de băut
doar când ținem toastul la urmă
de acum poți să-mi spargi de cap
fiecare sticlă în care îți fermentezi tăcerea
că mi-am promis pe cioburi
să nu mai calc desculț prin mine
și totuși nu pot uita
cât de frumoasă te-am lăsat
țineai în mână un dop de plută
și-ai vrut să-l pui la loc
înainte să se verse marea
00544
0