Andrei Forte

mă îndrăgostesc de propria prefăcătorie e singura relație în care amândoi știm că mint și niciunul nu vrea să plece așa defect cum sunt am tupeul să latru înapoi la jigodii cu o cheie

arzi. nimicul nu ajută. ți-ai închiriat o casă bântuită doar ca să ai o prezență decentă după divorț m-ai chemat la tine de sete dar eu sunt cel care a început să te soarbă din priviri clișeul

toate ceasurile cunoscute încep la un moment dat să meargă înapoi ca niște hoți care se întorc la locul faptei cred că s-au inventat coincidențele doar ca să poți apărea în mijlocul lor iar ca să ne

trebuie să fiu lăsat în pace ca să mă concentrez când calculez totalul mă port insuportabil din start iar sentimentele îmi încurcă socotelile accept conexiunea crudă și iubirea naivă dar și energia

pentru cei pe care nu îi auzim plângând am petrecut ani întregi închis în barurile construite la colț împodobite cu cearcăne cronice și crăciunuri singur de nebun chircit în autosabotaj nu se fuma

rescrii legile fizicii când intri pe scenă faci schimb de locuri cu dumnezeu planeta se învârte doar dacă vrei pașii tăi zdruncină oameni arăți gangsta în rochie de seară ai putea să joci rolul cu

orașul ăsta n-ar avea nevoie de râul bega fiindcă desfrâul are destui oameni care se îneacă fancy unii în alții e o terapie colectivă pentru cei care n-au avut curajul să plângă ziua ceva aproape

lumina nu mă merită pe deplin varianta reală a vieții mele se vinde trasă în țeapă ca acadeaua de zahăr ars de la țiganii care se spală pe mâini port pentru uz personal urme de unghii pe spate și

ne priveam prăjiți ca doi oameni pierduți într-un incendiu care confundă căldura cu salvarea fiindcă autodistrugerea arată superb de la distanță turnam benzină pentru fantome să răspundă peste

promisiunile pe care nu le verifică nimeni dimineața ocupă locul din pat al oamenilor care n-au mai ajuns acasă ca să mă vindec încep să te uit caligrafic acopăr la față lista cu poeme horror care

❆ ne-am turat până la supraîncălzire de cum am ajuns la hunedoara dar nu ca la-nceput când mă lua furtuna pe sus fiindcă ia-tă-mă acum martor la prima ninsoare aka sfârșitul lumii de cum mă văd

[tată nu ți-am scris vreun vers vreodată uite că am rămas un copil egoist și-ți scriu tot pentru mine cuvintele păstrate pentru viața ce vine] mai nou dumnezeu îți pune pink floyd de câte ori

#mama se lasă peste oasele lumii ca pe un pat de cuie/ mimează din gene zborul unui stol de păsări călătoare până într-un alt răsărit/ pictează cu lacrimile ultima picătură de sânge care mai

două stafii nu se mai țin de mână ele se amestecă sub ploi sărate cu alte duhuri în dansuri dulci pe vârf de limbă dar amare în miez de suflet astăzi fericirea e un apus iar tristețea mea e

în martie o să fiu în maroc și o să fumez hașiș lungit într-un hamac a-ntâia barba îmi va ajunge până la piept și bătăile inimii vor fi antifonate ca într-un studio sau ca în pieptul tău o

M-am înfipt în canapea căscând vizibil, mi-am tras nasul și-am oftat. E plecată de două săptămâni și totuși absența ei mă îneacă discret în apele murdare ale separării. Ar fi trebuit să mă

petice de cărămidă toamnă întinsă pe pereți în casa noastră unsă cu pasteluri casa noastră cu frisoane și palpitații neurastenice și totuși deslușești foșnet de velur în patul nostru

ieri mi-au căzut buzele pe așternuturi de polistiren și le-am luat așa ciobite le-am rulat intr-o foiță și ți le-am trimis să le fumezi o să ți se spargă mandibula izbită ca de un ciocan

❄ sloi de gheață pedichiurista mea avea foot fetish îi făceam masaj la picioare în timp ce mânca înghețată ben & jerry’s când deodată s-a oprit odată pentru totdeauna și a zis

#nu ai lăsat nici o dâră de firimituri după tine când ai plecat de-aș fi putut citi în viitor însă doar azi am reușit să îmi găsesc necrologul pe pielea ta tipărit în culori vii pe ultima pagină

timpul trece de capul său în vreme ce noi doi ne oprim la puntea dintre un sărut început și sfârșitul infinitului. privim lumile celuilalt prăbușindu-se condamnați să îmbătrânim prea

ea mă calculează îi dă cu minus și se scoate că încă ne iubim și o vom face cât încă se mai poate dar cum poate una să mă mai iubească dacă eu le iubesc pe celelalte de unde să îmi cumpăr