Poezie
Prăbușire
2 min lectură·
Mediu
M-am înfipt în canapea
căscând vizibil,
mi-am tras nasul și-am oftat.
E plecată de două săptămâni
și totuși absența ei mă îneacă
discret în apele murdare
ale separării.
Ar fi trebuit să mă doară-n pulă
că m-a lăsat așa subit;
și-a luat catrafusele și s-a dus
la mama dracu’
fără să lase nimic în urmă
poate doar mirosul de
Calvin Klein „Eternity”
care încă-și pierde structura
în jurul meu,
imprimându-se în pereții nevrotici.
În timp ce sofaua
mă fixa în pântecele sale
am aprins ostentativ bong-ul,
trăgând o primă doză de feerie.
Flacăra brichetei îmi gâdila
degetele bășicate,
iar mirosul dinamic de avgani înlocuia lent
parfumul celei ce nu și-a luat adio.
Încăperea devenise sufocantă,
părea să ardă într-o avalanșă de °C, iar
văpaia semăna tot mai mult
cu chipul funest ce m-a părăsit.
Simpla ei absență îmi incendia emoțiile
ca o bombă atomică incurabilă
destinată către cerebelul
meu aflat în stare
de inconștiență.
Am avut o tentativă de a mă ridica
dar mă mișcam nefiresc,
în slow-mo, subjugat de figura
pocită ce-mi infiltra filmul.
Cu greu deschid fereastra,
lăsând vântul să curgă înăuntru
și să șteargă imaginea fatidică
care mă lăsase perplex
să rememorez Femeia.
Franjurii de aer mă pălmuiau
ca pentru ultima rundă dintr-un meci
de box cu Muhammad Ali,
îmbărbătându-mă să mă avânt
într-o periculoasă scăpare.
Încalec ramele geamului,
închid ochii și îmi dau drumul în
genunea ticsită cu umbre anonime.
Căderea e plăcută, liniștitoare,
iar trupul meu flutură ca o
imixtiune în atmosferă.
Un singur gând mă trădează însă,
să nu mă fi hazardat înspre un miraj
când ea urma să se întoarcă la mine.
Într-o fracțiune de secundă îi mai observ, doar,
ochii speriați privindu-mă
cum mă îndrept imprudent spre dulcea țărână,
apoi negru, vid. Simt mângâierea, de-o pornografie colosală,
a pământului meschin ce-mi sugea viața și-i
aud țipătul atroce.
Mimez o lacrimă, schițez un adio stigmatizat
și adorm, lungit pe tină.
Ea se apropie de hoit, udând cu lacrimile
gândurile roșii ce se scurgeau din țeasta mea crăpată,
sărutându-mă pentru ultima dată, cu cele mai sincere buze care au atins vreodată un junky.
022.840
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Forte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 349
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 68
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Forte. “Prăbușire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/13893947/prabusireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ATce dur esti si sensibil in acelasi timp... ai un stil noncomformist de a scrie poezii.. imi place
0
\'mă mișcam nefiresc,
în slow-mo, subjugat de figura
pocită ce-mi infiltra filmul\'
\'Franjurii de aer\'
și finalul
\'Ea se apropie de hoit, udând cu lacrimile
gândurile roșii ce se scurgeau din țeasta mea crăpată,
sărutându-mă pentru ultima dată, cu cele mai sincere buze care au atins vreodată un junky.\'
da. nu m-aș fi gandit ca junky poate sa sune așa bine într-o poezie.
în schimb, cred că ai fi putut să fii mai puțin concret. e multă descriere acolo, a camerei, care ar fi putut să fie un pic mai putin detaliata. și puteam sa nu aflu ca parfumul e exact Calvin Klein „Eternity”.