Poezie

toate stelele se sting

2 min lectură·31 august 2011

Mediu

două stafii nu se mai țin de mână

ele se amestecă sub ploi sărate cu alte duhuri

în dansuri dulci pe vârf de limbă dar

amare în miez de suflet

astăzi fericirea e un apus

iar tristețea mea e ce a mai rămas până la răsărit

diverse (ter)tipuri de femeie m-au făcut să simt

mercur în sânge faianța rece a băii cu tâmpla crăpată de

regret

înfășurat de aceste trupuri ca într-un giulgiu

mi-am lins pe rând dezamăgirile

cu saliva lor dulce-acrișoară am prins viață de fiecare dată

doar ca ele să mă culce la loc în paturi de paie și foc

fiecare mi-a rupt crusta rănilor precedente în felul ei și a lăsat altele mai mari

prefer sa vă ador garoafelor decât să nu fi simțit nimic vreodată dar

regret

că mă plimb între cadavrele celui ce am fost de atâtea ori

fără să mă întâlnesc pe mine

ca într-o buclă infinită de inimi

stafidite prematur

o fetiță și-a aruncat jucăriile la gunoi

după ce vara s-a stins în scrumieră și a plecat acasă

oare e fericită?

cometa 1A a luminat înserarea un singur anotimp

cerul tace atât de dramatic acum

ca sărutul meu de noapte bună

oana

după ce murim

nici o lumânare nu va sta aprinsă pentru noi

știi că nici un soare nu strălucește veșnic

privește-ne trecutul

ghemuit ca un nou-născut abandonat într-o ghenă

odată și odată

toate stelele se sting

dar tu puiul meu

nu le-ai mai privit până la sfârșit

001.743

Andrei Forte. “toate stelele se sting.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/13988055/toate-stelele-se-sting

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.