Poezie

#fostfoc

2 min lectură·5 august 2014

Mediu

#nu ai lăsat nici o dâră de firimituri după tine când ai plecat

de-aș fi putut citi în viitor

însă doar azi am reușit să îmi găsesc necrologul pe pielea ta

tipărit în culori vii pe ultima pagină a gâtului

îmi lipsește să dormim lipiți împreună ca siamezii

care împart aceeași inimă și aceeași limbă de șarpe

în burta singurătății mișc precum un orb fără nume

am făcut cunoștință cu o specie aparte de somn

separată de tine și inspir prenadez dintr-o pernă străină

visez în zigzag cum îți pun pe deget un vierme inelat

dar mereu te-am recunoscut printre clone

chiar și cu oțel în ochi

am devenit mai închis înăuntru decât alcatraz

sunt ca un tată rău care nu poate hali o dragoste adevărată

și nici acum nu mă pot opri din plâns

poate mă liniștește ghilotina care vorbește despre noi la trecut

#într-un univers paralel primitiv

ai păstrat trei săruturi preistorice de la mine bătute în buze

pe care le numești triceratops și cu toate astea resimți chiar și acum

turbulență din jurassicul nostru aprins

printr-o gaură în acoperiș oxigenul ruginește

un fost foc coboară după mine pe frânghie sperând să mă salveze

liniștea se transformă în chirurg și îmi taie întunericul

extrage din mine un origami cu numele tău în caractere

japoneze iar eu mă înec încercând să-ți mai spun măcar o dată

că ești dragostea mea

la apus scot din buzunar cangrenă iar asta

nu e de ajuns să îmi cumpăr un gând nou cu noi doi

s-au stricat și roboții care mă hrăneau din tine

și în cele din urmă o să mă arunc pe fereastră de parcă

în iad aș avea ce să mănânc

003.202

Andrei Forte. “#fostfoc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/14053962/fostfoc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.