Ovidiu Mihai Ionel

În lumea noastră, grădinile nu cresc în sol obișnuit, ci în eter, pe fire de vis și suspine de mătase. Ne-am sădit iubirea în văzduh, undeva, sub stele, nu pentru roadele pământului... Noi,

La-nceput de zori, râul murmură, ca un martor tacit. Aici, un stârc își întinde aripile ca un gând vechi câștigând acceptul apelor nemișcate. (niciun pantalon nu-i strânge membrele)

[O idee în trei expuneri] I ce am iubit n-a existat ce m-a iubit s-a terminat singur să merg pe-același drum ascuns de timp și vânt și ploi ce-am vrut acum nu s-a născut când eu de plâns

Am organizat de curând un nou concurs de povești pentru copiii cu care lucrez (între 6 și 17 ani). Sunt dezamăgit, în ultimii ani nu văd decât cum își pun singuri limite. Au învățat să spună mult

Muzica, teatrul… întotdeauna au fost pasiunile mele. Pasiuni care m-au dus câteodată în pragul disperării. Trebuie să fii țicnit de-a binelea să-ncerci să faci artă pe la noi. Să-ncerci să ieși din

Motto: \"Am uitat de ce luptam... Mai rau e c-am uitat cu cine\" -Ce-ai ramas asa in urma? -Nimer, cred c-am gasit o pestera netrecuta pe harta, spuse intr-un tarziu Dana. Vin si eu, acum. -De

Te-ai ascuns in cea mai verde gra-dina Doamna mea in alb. Te voi stinge usor. Verde-le negru se facu la primul meu pas. Floare-a, ceru-l se-ntunecau lasand, lasand

grav, atat de grav era sunetul trenului care ma ducea departe; departe de casa grav, dansul nostru este mereu grav, il auzi? bine de tine, poti sa dormi dansand... grav e si

Câteodată mă-ntreb... dacă oamenii ar avea aripi, câți dintre ei ar putea să zboare?

Eu, mâine plec. Și plec, și plec. Cu tine-ntr-un nor alb, cu roz și alb, cu nor, cu tot. Și mâine plec, și iarăși plec, cu tine-ntr-un plic alb, și roz și alb, cu plic, cu tot. dar

Astăzi a venit toamna. S-a așternut în miez de iarnă peste sufletele noastre înghețate. Ploaia gri, coboară încet, dar sigur, schimbând zăpada (cândva albă?) într-o mocirlă-ntunecată

Urletul copilului părăsit cade pe noi ca apa clocotită, topindu-ne carnea și lăsând la vedere adevărata natură a ființei umane.

atom firav, visezi la marginea viscolului brutal, cum timpul înmărmurit, înnebunit fără de speranță se va furișa printre cuvintele noastre. o picătură de pace îți deranjează visarea; iar tu,

Aparent mergem cu toții înainte, dar, de fiecare dată când ne uităm suntem tot mai departe de casă. Unii s-au oprit din drum. Li s-a făcut frică. Au văzut unde ne îndreptă curentul. Cei

Unele vise mor chiar înainte de a se naște Toți ne îndreptăm grăbiți dar fără panică spre o viața ce mult o dorim. “POFTÃ BUNÃ!” spuse el în cele din urmă. Până la anii mai

“Vom ajunge să murim uniform!” scria peretele unui cimitir în timp ce mormântul tău, povestea cum e să trăiești printre plopi. Crucea de Marmură începe să dea semne de bătrânețe... discuta

Dați o mână de ajutor muzicii! Data: 19.noiembrie.2005 Ora: 20:00 Locația: Big Mamou Club (Splaiul Independenței 2B) Ascultând multe trupe din underground care-au găsit acel echilibru în

ZAKA MUSIC si SAPTE SERI anunta deschiderea Saptamanii JIMI HENDRIX la clubul BIG MAMOU din capitala astazi 17 octombrie 2005 la ora 20:00! Intrarea libera! EVENIMENTUL se desfasoara in cadrul

am văzut ieri un porumbel zdrobit pe mijlocul trotuarului. oamenii treceau nepăsători peste el, prea ocupați de problemele zilnice. câte o bucată pe fiecare pantof al chipurilor de lut! văzând

sunt legat de frumusețea ta, pustiu de timpuri și ecouri, prins în jocul de silabe-aruncate în cuvinte fără sens; doar umbra lor spune povestea unei flori din plasma stelei; acum doar o

Un popă și-o damă de inimă! roșie chiar. Un optar caro și-un opt de treflă. Un șapte romb cu nouă roșu. Cărțile se-așează-n fața mea, încercând să-mi impună viitorul, sau,

Mă pupicură, spuse ea într-un târziu. Ploaia... doar o picătură într-un an și te-a ales numai pe tine... Ce foc! mă cheamă spre nori? n-am mai simțit ploaia de prea mult timp. Dorința,