Ovidiu Mihai Ionel

Ce apus mic, neînsemnat, ca sfârșitul unei vieți! Parc-ar fi moartea unui chibrit. parc-ar fi... Sfârșitul unei vieți! ce comedie amară cu puțină lămâie la felul doi, Lipsește

Cât de tare plouă în deșertul din sufletul tău. Câtă apă și, totuși, îți este trist și gol. Cine ești, te-am întrebat. Cât de sec ai răspuns, că ești Marea, în care apa-și găsește

Anul 2386, sfârșitul războiului. Pământul, sterp și sec. Au trecut 100 de ani de la moartea ultimului Copac. Steagul omenirii... așa-L numeam. Nu mai eram mulți pe-atunci, doar vreo 10.000 de oameni

Un drum. O melodie și-un copac. O lacrimă și o masă din lemn cu trei buturugi alături. Un copil ce mă urmărește și o roată care mă duce departe. Un pod, o casă bătrânească și-un

Dac-ai să citești vredată o poezie-albastră să știi c-am scris-o eu pentru floarea de câmp Dacă citești o poezie ce crește să știi că-i sufletul meu de fapt Deși sunt doar cuvinte au

Ochii mei privesc direct punctul negru... Cobor în beznă, un obiect! Aproape și, totuși, departe... Punctul a-nceput să Mă-nconjoare cu măreția lui... Merg mai

Niciodată nu am înțeles de ce un erou trebuie să fie singur. De ce mâinile însângerate nu-și găsesc nicăieri mângâierea. Ploaia cade în fiecare zi din viața lui singură, ca

[...] - Da, până la urmă viața-i o poveste - Cu balauri, zâne? - Depinde cum privești. Ca-n orice poveste, ficare-și găsește realitatea într-un colț, într-un personaj… - Eu vreau să fiu un

Cine o să ne omoare copiii acum? Þip după voi, în sânge vă chem! Unde sunteți zei ai războiului? Unde-i Moartea? Unde ești iubito?! Să vii acum! Ce-i cu tot verdele în jurul

Unde-au dispărut florile de altă dată? Totul s-a schimbat, nimic nu mai e la fel… Doar cerul… Doar cerul nu renunță; se încăpățânează să rămână albastru… Totul cade în

s-a trezit... în agonia nopții. a început să-și bea... sângele diluat în cenușa unei privighetori întunecate de mult înecată în albastrul cerului stins mierla urlă, trei faruri

umbrele trecutului te prind. s-a terminat, lama rece a ajuns in sufletul tau, lama rece si-a-nceput jocul ca o piatra in ploaie te scufunzi pe propiul val te-ai pierdut pe drumul tau. pe

Poate va ieși soarele pe straduțele noastre. Încă mai sper... Dar, apune tot mai MULT in abisul straduțelor ce ne-nconjoară.... Străzile se strâng, ușor, ca un laț in jurul sufeltului

Crucea e prea grea, chiar si pentru un erou. intotdeauna prea grea, intotdeauna prea singur florile te trag ianpoi; florile celor care te aclama iti sfasie carnea, deja arsa si

Azi, cea mai fericita zi dintre toate. A-nceput sa ploua. cu flori. Cerul albastru, fara strop de nori, doar cu masini ce zboara spre soarele galben Doar florile... doar

daca nu, visele vor muri. odata cu ele o sa mori si tu. si eu. ne vom prabusi cu totii in abis. ne vom scufunda in abis, vom fi inconjurati de intuneric! Vom

In lume sunt trei. Trei feluri de mancare. Trei straturi. Trei copii. Trei tipuri de oameni. Cei care stiu a numara si cei care nu. Tu, din care fel esti?

Camp de batalie: iubirea A mai murit o inima Am descoperit ura *Luptam pentru dragoste! Pasnic sentiment care porneste razboaie...

De ce? omul de serviciu, maturatorul, gunoierul... e eroul? De ce? griul, sangele, trairea... trebuie sa nasca rosul? De ce? maine, ieri, astazi... dar nu acum?

iubirea... orbeste. niciodata nu o sa poti vedea adevarul iubind vezi ce iubesti, partialul. iubind mori. iubind orbesti. vrei Sa-L vezi, vrei sa afli tainele vietii! numai

“A fost odată ca niciodată…”. Așa începe povestea. Este vorba despre Cenușăreasa – ultimul album Goerge Baicea. După atâția ani de căutări și scăpat de orice trafic dar totuși purtând însemnul

Păsările pasc moartea. Cerul verde; peste norii de acid, curcubee! pe oraș dorm liniștiți șobolanii. Sfinți și curați, în comparație cu ce-am ajuns. Creaturi ale nopții sub un cer

O clipa de Lumina zece de iNTUNERIC! arata superoferta din magazin. Asta daca aveti card de fidelitate, daca nu O clipa de Lumina o suta de iNTUNERIC. Pana si Lumina sufletULUI este o

Ne-au crescut aripi... pui mici ce suntem, invatam zborul... Incercam verdele cald, dar la primul pas, ni le-au retezat... Cum sa gustam vazduhul, cand ne taiati aripile dupa prima