Poezii

În lumea noastră, grădinile nu cresc în sol obișnuit, ci în eter, pe fire de vis și suspine de mătase. Ne-am sădit iubirea în văzduh, undeva, sub stele, nu pentru roadele pământului... Noi,

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

La-nceput de zori, râul murmură, ca un martor tacit. Aici, un stârc își întinde aripile ca un gând vechi câștigând acceptul apelor nemișcate. (niciun pantalon nu-i strânge membrele)

OIOvidiu Mihai Ionel

0

5

[O idee în trei expuneri] I ce am iubit n-a existat ce m-a iubit s-a terminat singur să merg pe-același drum ascuns de timp și vânt și ploi ce-am vrut acum nu s-a născut când eu de plâns

OIOvidiu Mihai Ionel

0

1

grav, atat de grav era sunetul trenului care ma ducea departe; departe de casa grav, dansul nostru este mereu grav, il auzi? bine de tine, poti sa dormi dansand... grav e si

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Eu, mâine plec. Și plec, și plec. Cu tine-ntr-un nor alb, cu roz și alb, cu nor, cu tot. Și mâine plec, și iarăși plec, cu tine-ntr-un plic alb, și roz și alb, cu plic, cu tot. dar

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

atom firav, visezi la marginea viscolului brutal, cum timpul înmărmurit, înnebunit fără de speranță se va furișa printre cuvintele noastre. o picătură de pace îți deranjează visarea; iar tu,

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Aparent mergem cu toții înainte, dar, de fiecare dată când ne uităm suntem tot mai departe de casă. Unii s-au oprit din drum. Li s-a făcut frică. Au văzut unde ne îndreptă curentul. Cei

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Unele vise mor chiar înainte de a se naște Toți ne îndreptăm grăbiți dar fără panică spre o viața ce mult o dorim. “POFTÃ BUNÃ!” spuse el în cele din urmă. Până la anii mai

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

“Vom ajunge să murim uniform!” scria peretele unui cimitir în timp ce mormântul tău, povestea cum e să trăiești printre plopi. Crucea de Marmură începe să dea semne de bătrânețe... discuta

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

am văzut ieri un porumbel zdrobit pe mijlocul trotuarului. oamenii treceau nepăsători peste el, prea ocupați de problemele zilnice. câte o bucată pe fiecare pantof al chipurilor de lut! văzând

OIOvidiu Mihai Ionel

0

2

sunt legat de frumusețea ta, pustiu de timpuri și ecouri, prins în jocul de silabe-aruncate în cuvinte fără sens; doar umbra lor spune povestea unei flori din plasma stelei; acum doar o

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Un popă și-o damă de inimă! roșie chiar. Un optar caro și-un opt de treflă. Un șapte romb cu nouă roșu. Cărțile se-așează-n fața mea, încercând să-mi impună viitorul, sau,

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Mă pupicură, spuse ea într-un târziu. Ploaia... doar o picătură într-un an și te-a ales numai pe tine... Ce foc! mă cheamă spre nori? n-am mai simțit ploaia de prea mult timp. Dorința,

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Ce apus mic, neînsemnat, ca sfârșitul unei vieți! Parc-ar fi moartea unui chibrit. parc-ar fi... Sfârșitul unei vieți! ce comedie amară cu puțină lămâie la felul doi, Lipsește

OIOvidiu Mihai Ionel

0

2

Cât de tare plouă în deșertul din sufletul tău. Câtă apă și, totuși, îți este trist și gol. Cine ești, te-am întrebat. Cât de sec ai răspuns, că ești Marea, în care apa-și găsește

OIOvidiu Mihai Ionel

0

2

Un drum. O melodie și-un copac. O lacrimă și o masă din lemn cu trei buturugi alături. Un copil ce mă urmărește și o roată care mă duce departe. Un pod, o casă bătrânească și-un

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Dac-ai să citești vredată o poezie-albastră să știi c-am scris-o eu pentru floarea de câmp Dacă citești o poezie ce crește să știi că-i sufletul meu de fapt Deși sunt doar cuvinte au

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Ochii mei privesc direct punctul negru... Cobor în beznă, un obiect! Aproape și, totuși, departe... Punctul a-nceput să Mă-nconjoare cu măreția lui... Merg mai

OIOvidiu Mihai Ionel

0

2

Niciodată nu am înțeles de ce un erou trebuie să fie singur. De ce mâinile însângerate nu-și găsesc nicăieri mângâierea. Ploaia cade în fiecare zi din viața lui singură, ca

OIOvidiu Mihai Ionel

0

1

Cine o să ne omoare copiii acum? Þip după voi, în sânge vă chem! Unde sunteți zei ai războiului? Unde-i Moartea? Unde ești iubito?! Să vii acum! Ce-i cu tot verdele în jurul

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Unde-au dispărut florile de altă dată? Totul s-a schimbat, nimic nu mai e la fel… Doar cerul… Doar cerul nu renunță; se încăpățânează să rămână albastru… Totul cade în

OIOvidiu Mihai Ionel

0

1

s-a trezit... în agonia nopții. a început să-și bea... sângele diluat în cenușa unei privighetori întunecate de mult înecată în albastrul cerului stins mierla urlă, trei faruri

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

umbrele trecutului te prind. s-a terminat, lama rece a ajuns in sufletul tau, lama rece si-a-nceput jocul ca o piatra in ploaie te scufunzi pe propiul val te-ai pierdut pe drumul tau. pe

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0

Poate va ieși soarele pe straduțele noastre. Încă mai sper... Dar, apune tot mai MULT in abisul straduțelor ce ne-nconjoară.... Străzile se strâng, ușor, ca un laț in jurul sufeltului

OIOvidiu Mihai Ionel

0

0