Gondos Ana

Și chiar de un înger al morții, S-ar preschimba în fluture, Și-ar apărea în umbra porții, Precum o flacără arzând, Eu tot aș arde, tot zburând În lumea veșnicului gând Că nemurirea ne

Și iar mă pierd în noapte, Într-un miros de moarte, Am rămas fără șoapte, Și tu ești tot departe... Aș da orice să fim iar Uniți peste-orice hotar, Dar tu nici n-ai habar Ești tot

Eu nu aș susține "profesorul de matematică".Acolo, la Liceul Net Superiorilor, chiar suntem umiliți.Și ca oameni, și ca personalități. Ni se distruge motivația și creativitatea. Ni se spală creierul.

Am să te judec, tată Am să fiu plină de pată; Am să fiu doar o fată; Exilată, Turbulentă... Unii zic că Violentă. Pașnic de Dementă. Și am să te judec, tată Că am fost astfel

Atât de roz de verde, În negrul care se tot vede; Încât indienii cântă-n vede, Despre cum nimeni nu mă crede... Atât de firav de tare, Precum un ghiocel spre soare; Încât inima cântă și-n

Atunci când nebunia devine literatură, știu că trebuie să mă retrag, în liniște și pace, la marginea crizei economice, cu un singur scop: să recuperez ce mai poate fi recuperat, și anume oamenii.

Mai mult decât nisipul mării m-am risipit, Deșarte mi-au fost zilele - de săgeți lovit, Sufletul rănit abia mi-l port prin labirint, Singură mă lupt în van cu inima de-argint... Un fluture cu

Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist, În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist, Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide Noi contexte, în care lumina

Luna sfâșiată în voaluri de iubire, Începe povestea veacului de fericire, A doi muritori ce se-ntâlniră iarăși, Pe orizontul cuprins în doi iriși... O viață am și numai una, și-ntreagă Îți

Emoția "‪Dragoste‬" sau Despre Dragoste "ceva frumos și niciodată urât. Ceva care îmi dă palpitații și emoții înainte de orice întâlnire cu ea. Iubire. Nu există pentru mine altă

Stau nemișcat, în soarele dimineții; Muguri albi, cu parfum de iasomie, Răsar ca versurile dintr-o simfonie; Și păsări albastre străpung toți nămeții... Frigul fără nume, de dincolo de

Între noi doi stă luna, Și se desprinde cununa De stele din ochii mei; Nu mai poți ajunge la ei... Ne pierdem unul de altul Ca doi străini, pe cerul În care ne îndepărtăm, Și după soare

I started long ago a journey And ended up with an attorney, To plead my innocence to others, Ans it was fair enough to witness The Phoenix and the change of the heart And a writer who played

Noaptea cuprinsă-i de stele Și inima mea De tine, Întuneric luminos...

Spre Tine ochii mi-i înalț din nou, Să-Ți cânt durerea sufletului meu; Păzește-mi inima senină mereu, Ca salcia ce se-nclină spre Dumnezeu... Nu mă lăsa să mă pierd în labirint, În secolul