Gondos Ana

Frumoasă această hartă a drumurilor care pot duce spre o inimă.

epic. desi prima lasitate a barbatului a fost sa dea vina pe femeie, (Adam versus Eva), barbatul care nu s-a mai nascut, implica ideea unei lumi fara barbati, ceea ce ar fi tragic chiar si pentru feministe, pentru ca nu ar mai avea pe cine sa injure. Teoretic, dezechilibrul vine din nevoia de a da mereu vina pe cineva, dar putine femei vor recunoaste asta, si cred ca femeia din aceasta poezie nu s-a bucurat ca i-a murit copilul care nu a apucat sa ajunga barbat, in burta. Desi orice femeie violata simte nevoia sa dea vina pe acel barbat care a violat-o pentru ca vedea in ea propria mama, disparuta prea devreme, incep sa ma gandesc ce ar fi mai tragic: sa moara barbatul, in burta, inainte sa ajunga sa violeze, mai tarziu, sau sa moara mama, prea devreme, si copilul sa devina barbat, dar fara mama.

Eu cred că lumea ar fi un loc mai bun dacă poeții care nu au iubit, niciodată, și totuși scriu, ar fi mai ascultați decât cei care au iubit, scriu, dar nu transmit nimic. Pentru că numai o iubire ca a lui Shakespeare putea străbate secolele, iar în lumea noastră, și dacă vrem să iubim, ne ciocnim de aceeași neiubire. Felicitări pentru curajul de a scrie altfel. De fiecare dată când voi observa această tehnică poetică, prin care se ia în considerare și grotescul, și ratarea, și ne-iubirea, și aș îndrăzni să adaug chiar și rușinea, o să simt că nu degeaba scriu și eu într-un anumit fel. Dar fiind o demodată, care trăiește încă în perioada de acum un secol, apreciez cuvintele "wireless", sau "asfalt". Iar "a scrie cu propria mână" sau nu, evidențiază asta prea bine Maupassant în romanul Horla. Alienarea de a simți că propria mână ajunge să nu mai fie a ta, trebuie încurajată în poezie și asumată. Deci o să te mai vizitez sigur și la poezii viitoare. Mai ales dacă mă infestez cumva cu prea mult roz, la un moment dat, pe acest site, sau așa, în general.