Gondos Ana

Fata verde vroia să fie protejată, De rinoceri mereu era rănită și alungată, Lupii o iubeau sub clar de lună, și iată Cum s-a întors în fruntea haitei îndată... Cea mai bună poezie s-a născut

Pictez mai drastic ca oricând, Cu o paletă goală de culori, Nimicul... În spatele lui se ascunde Universul, Totul, Infinitul... Și eu cu cine sunt de fapt, Ascunsă în identități -

Celebrez darul care este viața. Uneori uităm cât de fragilă poate fi și cât de repede se poate schimba totul. Am întâlnit un rinocer. Am trecut printr-o experiență neașteptată și dificilă, care m-a

Seara e zi și ziua e seară, de acum înainte totul este inversat, pentru că iadul dă înapoi când pășesc eu pe el, paradisul este acolo unde mă aflu, când mă gândesc la noi doi și la Dumnezeu între

Din orchestra multicoloră a viselor, A rămas doar un pian în același decor, Și poate amândoi am fi plutit pe-un nor, Dacă n-aș fi vrut atât de mult să te omor... Din orchestra multicoloră a

Fluturii cresc în apă, dinainte înapoi, Simt iar, și e un dar, dinainte de viața de apoi, Război dacă e, eu încă îmi vreau vocea din noroi, Sunt nufărul ce se ridică pe lacul murdărit de

Dacă sunt leu, și mi-e din fire să ard precum focul, Dacă sunt cal, și mi-e din fire să alerg precum gândul, Și totuși aleg să mă sting cu toată apa ta, ca glonțul Și totuși aleg să mă îngrop în

În voaluri elegante, Rochii mereu sfâșiate, Noua modă - femei cu destine ratate Calea să-și caute... Dacă te pictez albastru, E pentru că văd portocaliul Și dacă văd în ține-un astru, E pentru că mă

La capăt de linie de tren, începe marea Și-acolo știi că o vei găsi mereu pe ea, Sirena care cântă în sfârșit ca o stea, La capăt de linie de tren, începe marea... O poți găsi, prinsă-n plasa ta, la

Iubirea noastră nu trebuia s-ajungă hit, Trebuia să fie a inimilor care iubesc la infinit, Și-acum când văd că nu mai curge sânge După ce-a curs atât, mă gândesc că poate, iar, merge... Iartă-mă că

În Universul meu există sunet, Mii de melodii răsună ca un tunet, Dar vocea mea sugrumată de un biet Element din mintea mea, când îmi repet Că sunt cum zic ei, bună de nimic, Că voi sfârși

El este, în visele mele, băiatul rău Mă așteaptă la capăt de metrou, Doar să mă îmbrățișeze din nou, Mereu pe-ascuns, și iar, fără ecou.... Undeva, în altă viață, o fi fost câine, Eu îi pun lesă,

Oriunde privesc, Și cu-oricine mă întâlnesc, Mereu altfel mă sucesc, Fiindcă eu iubesc... Regatul ăsta e sucit, Fiiindca m-am învârtit - Eu: altfel, ei m-au lipsit De tot ce eu am iubit... Dar

În căutarea unei noi identități Permanent, și sub entități Care dau energii și biți, Femeia fantomă face monoliți.... Ea scrie începuturi de poezii Mereu altfel, și vrei să-nvii Mereu citind, și

"Trăiesc în alt timp: timpul infinit al artei." Am intrat pe o poartă care ducea către marele labirint. În fața ochilor mei se desfășura o cetate splendidă, însă un pic ciudată, totul fiind

Fluturii mi-au dat semne toată vara, Eu priveam - nu înțelegeam... Lumina caldă pășea pe ramuri Și mă topeam în ea - visam... Nu-mi rămânea decât ce credeam Într-o lume complet

Voi naufragia În palma ta, Cu un nufăr Înfipt între noi, Printre ploi, Voi fi stea.

Lumină – întuneric; Goluri. Pauze… Lumină – întuneric; Gong. Aplauze. Încet și fără vină, Catifelat – scorțuros… În pași, cald, la lumină Întreg sufletu-mi am scos… Adevăr –

Urla fiorii Scrisori Netrimise Istorii Proscrise