Gondos Ana

Când înota în apele adverse, Sedna cânta Cu fiecare notă, mai aproape de-a fi moartă, Și totuși vie, ea încerca să facă din durere artă Fiindcă nu putea iubi un bărbat, să fie eliberată De blestemul

Regina pe Lună Mi-a fost frică de peste zece ani de Lună, Luna aceea mare coborâtă pe pământ în furtună, Ca să aflu că era Luna plină-n Vărsător și cu mine una A devenit, și eu atâta timp Prințesă,

Respirația mea este primăvara deșertului, Învinge orice moarte a iernii cuvântului ... Când ei credeau că sunt a lor, am dat versului Puterea de-a învia din mijlocul mormântului... Tăcere nouă ani,

Nu știu cine sunt, mă sperie încotro mă-ndrept, Dar știu că infinitul e-n brațele tale, și nu-i drept Să ne despartă mereu kilometri, mereu s-aștept Curățenia de pe tabla de șah, și un rege

Zboruri în ultimul moment anulate, Întâlniri cu filme cu super-eroi pierdute, Așa au fost clipele în Venus retrogradate Fix în Scorpion, acolo unde inima cântă în minute… La palatul muzicii orga-n

Ești irezistibil, luna mea plină-n Vărsător, Se cere un duel c-un Scorpion să-l iei la omor, Pentru fiecare lanț purtat zece ani, acum să zbor Eu sunt Cinderfuckinella, și visez la prinț și la

Mă liniștește Martele lui în Scorpion, Jucătorul de Șah, versus Taurul meu, la șotron, Dar Taurul se enervează, Leul vrea pe tron, Long term versus motive ascunse și-un singur amfitrion… Martele în

Dansatoarea se arcuiește în șoapte, Ziua fantomă schelete, șarpe în noapte... A devorat un scorpion, acum urmează fapte Prin care rămâne din șarpe doar un schelete... Care pe care hipnotizează oare,

Eu sunt nebuna, jur, mă excită golanul exmatriculat, Pentru mine, să-l compar cu tine, îl văd mai mult bărbat, Pe mine colegii mai mult m-au ignorat și chiar invidiat, Dar dac-ar fi s-o iau de la

Crezi că sunt a ta? Eu aparțin naturii libere, Tarzanului din Congo Asta trebuie să devii, dacă vrei haosului să-i faci față și să spui „bingo”, Pleacă fraierii la vânătoarea de diamante, dar eu îi

Oare ai iubi o amoebă cobră pentru-o noapte Oare m-ai iubi dacă mâine-aș rămâne fără tot ce am scris, din nou, Și-aș lua-o de la-nceput, amnezică, pierdută pe drum spre birou, Oare ce-ai simți dacă

Și el spune că jură că niciun glonț nu doare Cât doare dragostea, dar eu spun că orice amintire Doare mai mult ca dragostea, când produce-a inimii rănire Și-atunci trag cu arma direct în pieptul lui

Sub candela lunii, fantome de gheață, Toată lumea doarme, nimeni nu-i de față, Copacii vorbesc în fractali trași de ață, Și nimeni limbajul lor nu-l mai învață... Și dacă e încă soare, e datorită

Mascații au căzut în plasă, și-au crezut că-s divină Trimisă cu mănuși albe să-i iluminez, vai, dar a cui e vina, Că m-au transformat fix în a cerului regină Și m-am dus acolo unde pot fi eu însămi,

Când mi-ai întins mâna și am luat-o, deși nu voiam S-a creat legătura și, prin masca ta, limpede vedeam, Vedeam cum din întuneric în lumină te recream Și ți-am dăruit din soarele meu lumină, fiindcă

Dansând pentru un vrăjitor Scorpion Am zis că mă arunc, și m-am aruncat cu totul, Am zis că iubesc, și mi-am deschis inima cu tot focul, Să mă stingă un Scorpion, să fie el vrăjitorul, unicul, Ca la

Lumina din mine mă cheamă la rezistență, Văd lumea lor surpându-se căci nu are esență, Ei m-au subestimat, ei n-au înțeles a mea chintesență, Mă lupt mereu și hipnotizez animalele cu-a mea

Femeia-samurai cu dinți de șarpe, Care hipnotizează bărbați de aproape, Armură de minotaur roșu-n câteva clipe, Și-a pus și pe oricine-nvinge-n trei etape... Sub clarul lunii pline ea-și întinde

Eu am un spirit neîmblânzit de Meduză, Ca să mi-l descopăr am fost mult timp confuză, Șerpii din păr fac ce știu doar ochii, hipnotizează, Cam asta ajunge soarele când în luna-n Vărsător

Sub razele mlădioase ale lunii argintii, Eu mă întreb dacă după mine-ai să mai vii, E apa care ne-oglindește emoții-ngropate de vii, Și mă rog să mai fii, și mă rog să mai scrii, pe hârtii... Luna

Și vrăjitorul o ținu captivă ca-ntr-o cușcă, lângă ghețarii infiniți, Iar Sedna plângea toată ziua, după părinți înapoi,cu lacrimi fierbinți, Nu întâlnea pe nimeni, închisă-ntre patru albaștri

Înainte să devină o sirenă, Sedna a fost o femeie Și era atât de liberă, atât de vanitoasă, de plină de energie, Încât nu avea nevoie de niciun bărbat, trăia singură în feerie, Și lumina singură

E o luptă între soare și lună deja în inima mea, N-ar fi trebuit romantismul să fie așa, și privesc o stea, Când iar mă prinde pe drumuri noaptea, Și mă întreb daca intuiția-mi arată corect

Regina de pe Marte în roșu s-a-mbrăcat Și la toți bărbații le-a dat șah mat, Ei joacă la rece fără nimic inteligent sau adevărat, Ei cred că o domină, că o subjugă, până la capăt, Dar.... Regina de