Poezie
Balada copacului veacurilor (II)
[moștenirea]
2 min lectură·
Mediu
Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist,
În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist,
Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide
Noi contexte, în care lumina să poată-n codru pătrunde...
Am asistat la veacuri de lumină, și veacuri de întuneric...
De când m-am născut, am fost cuprins de noapte și frig,
Dar și de lumină toridă, de omizi, de furnici, de teamă uneori,
Trist pentru că rădăcinile nu mă poartă înspre nori,
Până în ziua în care am decis să mor glorios, pentru o nimfă,
Ce s-a oprit lângă mine, lăsând să-i cadă a ei plină carafă,
De dragul unui cântec de iubire ce răsuna în aerul fermecat,
Despre aripile unui fluture care plutind din al ei ochi, a zburat...
Avea nevoie să plângă lângă geniul meu, să renască,
Iar eu am uitat cele câteva sute de veacuri pline de iască,
În clipa în care ea m-a îmbrățișat cu-o iubire firească,
Și am decis să mor, ca să o vindec, de nebunia lumească...
Furtunii ce m-a lovit, eu îi mulțumesc pentru fulgerul geniului
Care mi-a zădărnicit existența, pentru a-i transmite focului
Lumina unei arderi pure, pe care mi-am oprit-o în ochii ei
Ce scânteiază precum stelele pe drumuri de gheață, idei...
Și matematic vorbind, destinul a oferit o întâlnire științei
Dincolo de ecuațiile raționale, până dincolo de limitele ființei
Cu operele născute din fractali și elipse ale conștiinței
Că nu suntem singuri în această dimensiune, de corifei...
Și uneori, în urma reacțiilor fizice și chimice ale iubirii,
Se naște lumina unei literaturi sacre, deasupra firii...
Așadar las moștenire, prin opera ei, focul ce arde
Și va continua să aprindă speranța în multe firide...
Nobelul lor, în dimensiunea mea, nu valorează nimic;
Aici contează numai cât ai reușit să fii de unic,
Și de original, în tot ceea ce ai lăsat în urma ta ,
Ideea de a crea lumină și a aprinde o mică faptă:
Iubirea, și tot universul haotic care îi urmează,
Acolo unde stelele pe bolta nopții vibrează;
Poate luna -regina nopții să știe cum scânteiază
Inima mea, prin ochii ei ce ascund taine de rază?
001.807
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gondos Ana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 355
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Gondos Ana. “Balada copacului veacurilor (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gondos-ana/poezie/14091064/balada-copacului-veacurilor-iiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.