Gondos Ana

Spre Tine ochii mi-i înalț din nou, Să-Ți cânt durerea sufletului meu; Păzește-mi inima senină mereu, Ca salcia ce se-nclină spre Dumnezeu... Nu mă lăsa să mă pierd în labirint, În secolul

Inimi pierdute în neantul deșertului, Împușcături și scriitori calmi... Dorințe ascunse de vălul infinitului Care se ascunde în psalmi. Mi-aș fi dorit să fiu altcineva, Îmi vine să dau foc

Pe jos stau două inimi împușcate, În goana după libertate. Sute de inimi se pierd în noapte, Ca tropotele sutelor de cai, departe ... Mi-aș fi dorit să fie zi, să te pot aștepta, Dar pe jos

"Bună ziua!" A exclamat poezia Murindu-mi în piept. "Trezirea!" A exclamat soarele Înviind cuvântul drept. "Aș vrea să cred că exist În aceste vremuri, progresist" -Va spune un proletar

De fluturi mii s-ar înălța la ceruri, Cu ale lor armonioase forme-n feluri Ce inimii îi dau fiori de primăvară, M-aș duce pe câmpii, ca bunăoară, Să simt o adiere nouă, să dorm Sub frunzele

Nu mă uita, sunt conștiința ta... Când frunza galbenă va cădea, Și încă un fir din părul tău alb ca vata, Vei vedea viața ta curgând aievea... Nu mă uita, la geamul tău bat, Când lovești

Se ridică cu faima neștirbită a unei văduve, Se agită ca o notă muzicală în octave, Poartă rochii negre dantelate și evantaie, Ochii îi sunt diamante de pară și din foc are straie, Se plimbă