Poezie
Înviere
1 min lectură·
Mediu
De fluturi mii s-ar înălța la ceruri,
Cu ale lor armonioase forme-n feluri
Ce inimii îi dau fiori de primăvară,
M-aș duce pe câmpii, ca bunăoară,
Să simt o adiere nouă, să dorm
Sub frunzele care-mi alină al meu somn;
Ce rost ar mai avea să nu mai fiu,
Când totul are rost fiindcă scriu....
Nu să stau așteptând să mă scurg în timp,
Ca o fantomă de dragul unui contratimp;
Să scriu știind că nu exist decât fragmentar,
Să simt în același timp înfrunzirile unui arțar,
Ca și când pisica pe care o privesc,
Se desprinde din alt spațiu, ceresc;
Și în acest Univers plin de voci, șușotind
Să se facă lumină, în salcie, înviind ...
Frumoasă, dar fără nici un zâmbet
Visând la palida făptură, fără urlet;
Eu cred că sunt pentru că nu sunt
Aripă dintr-o pasăre, plânset răsfrânt...
012441
0
"în acest Univers plin de voci, șușotind
Să se facă lumină, în salcie, înviind ..."