Atelier Literar

gongul devine intens — reverberațiile pun speranța pe loop de fiecare dată mai familiară mai confesivă mai intimă îmi marchează interiorul tranșant și mă descompun vegetativ în țărâna

în genunchi privesc cu precizie butoanele circulare — cele 99 de etaje ale trupului pe acoperiș se ajunge doar pe trepte la subsol când becul roșu pulsează cifrele sunt arabe luminile, celești o

Ți-a mai crescut o floare în buchet Au mai crescut și treptele urcate Sper că ești bine în tot haosul prezent Aceeași unică ființă dintre toate Un diamant strălucitor incandescent Scrisori de

ascult cum latră din pragul casei mele neobositul câine al pustiului noaptea îmi păzește liniștea roade oasele orelor pierdute glasul lui seamănă cu al meu când urlu și nu mă aude nimeni uneori cred

Coapsele mele își deschid universul care arde. Nu e o flacără a cărnii, ci o ardere a dorinței, un râu de jăratic verde izbucnit din veșnica poiană a fertilității. O sevă sălbatică, ce nu cere voie

sã nu ne mai vadã toate lighioanele stingem luna cu o suflare din inimã tu îmi numeri femeile de pe piept ca pe nişte evenimente solare cu umbreluţe de paie apoi ne îmbrãţişãm ca sã nu ne

La miezul nopții, când mintea mea se odihnește pe marginea patului, ca un portar bătrân, iluziile și ideile serioase s-au întâlnit în sfârșit la aceeași masă. Iluziile au venit primele, cu pași

Într-o dimineață, iluziile mele s-au trezit devreme și au ținut adunare generală în sufrageria minții. Au votat în unanimitate că nu mai pleacă, și nu mai acceptă să fie tratate ca niște musafiri

În mintea mea se adună visurile ca niște domni eleganți care au uitat să-și cumpere bilet și au intrat ca și cum ar fi știut unde se ține cheia. Intră direct, își scutură paltoanele de praf și se

E lumină pe calea mea. Nu ca un soare orbitor, ci ca o flacără liniștită care nu arde, ci însoțește. Iubirea mi-a dă ruit ceea ce nu știam că mi-a lipsit:fericire care nu strigă, liniște care nu se

Ea păstrează în stomac o ușa mică, mică, tu ai echipamentul tehnic potrivit și curajul să te prinzi cu dinții de orificiul cheiței. Îmbraci haina de judecător în fața unei vitrine olandeze, îți

în fiecare vară voiam să plec desculț la mare să iau în brațe câteva lucruri de-ale orașului și să mi te reamintesc în intersecții claxoanele șoferilor și reclamele multicolore împiedicau total

trag adânc aer în piept de parcã am gãsit patentul suflãrii suflãrilor sau poate este doar iluzia cã pot da viaţã viselor oricum nu pot rezolva totul cum aş sufla într-o pãpãdie asta doar dacã voi

culeg umbrele pașilor din urma ta, le strâng în perechi, le fac mănunchiuri, aprob, împart, măsor talpa cu gândul și mă iau la trântă cu timpul scurs când pasul ți-a crescut iar ritmul, prea

de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun și rup dimineaţa de restul zilei adaug apoi paşii din plimbarea de searã în jurul aceluiaşi trist şi inutil joben stelele nu cad ziua ori e prea

Trădarea Cât a stat în arest i s-au prezentat diverse acuzații: atitudine dușmănoasă, omitere de denunț, tulburarea liniștii publice și rănirea unui

pierdut lume. găsit lume. dar aceasta nu e a mea chiar dacă e atât de frumos colorată părul ei parfumat, obrazul ei albastru, ochii atât de negri precum cerul ce acoperă un câmp cu nuci. pierdut