Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

puțină vară

1 min lectură·
Mediu

valuri corespondente

transmisie în direct

sentimentele se înalță din furnale

deasupra mării

câte gânduri

unele de mult s-au înecat

salvamarii privesc marea

nu pot cuprinde cât cuprinde un val

aproape de țărm

mi s-au răsturnat iluziile

am înghițit apă la greu

m-am făcut cât o scoică

perla s-a scufundat

am scuturat cearșaful de nisip

ca de nenumărate păcate

viața nu are grijă de noi

dacă noi nu îngrijim de ea suntem pierduți

nimic nu valorează mai mult decât iubirea

putem spera în zadar

fiecare din regnul sortit

își vede exact de cât îi convine

suntem o specie pierdută

tehnologic vorbind

oglinda ne este telefonul

poate doar el ne mai ține conectați

de multe ori

ultimul apel este un simplu avertisment

marea m-a disperat astăzi

era ca o femeie părăsită

tulburată

neștiind încotro s-o apuce

câțiva copii înălțau castele

niciunul nu a rezistat

02149
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “puțină vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14204962/putina-vara

Comentarii (2)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

Distincție acordată
@lidia-muraruLMLidia Muraru
Ottilia dragă, m-am întors după ceva lipsă să recitesc din gândurile tale și mă bucur de ceva nou. Spun nou că am găsit o perspectivă care vine cu o tristețe proaspătă, unică ție, un fel de fraged oglindit în trecerea unei zile de vară care te prinde pe plajă nepregătit.
Îmi place constanta ”nimic nu valorează mai mult decât iubirea” și odată cu ea sentimentul pagubei anunțate tulburător că ”suntem o specie pierdută” dar, mă întristează profund că marea ta rezonează groazei și că ”era ca o femeie părăsiă” (aici lipsește t).
Am recitit. Simt și aleg să aprind lumina ca să sperii tristețile. ;)
0