zilele teatrului pe stradă
de azi voi fuma curcubeie îmi voi dori ploile lumea se va feri de privirile mele fulgere vor prevesti al nu știu câtelea potop voi obliga toamna cu un creion la tâmplă să dezbrace haina de piele
asepsie
disperat un țânțar deliberat m-a pișcat în mai multe locuri pe unde m-ai sărutat încifrat cu un aer înțepat și nici măcar nu știu dacă avea acul sterilizat
ghicește-te
nume de pământ nu zodie spongios bogat vegetal descompus și motiv de combustibil natural depozit organic îți zic zeitate nu pe acest teritoriu te afli acum ci unde miroase a reavăn ceva din tine
cele așteptate
totul începe de la cuvânt izbucnești te aprinzi faci vâlvătăi pe care niciun potop de iertări nu le mai poate stinge ți-am simțit urletele de departe dar nu m-am ferit păreau ziduri aruncătoare de
vedetă
când ai început să smulgi șerpii din păr să-i arunci cu o cruzime pe care nicio pereche de ochi nu o fulgeră și când din gura ta dinții ca pietrele scuipau vorbele încât niciun dicționar nu ar fi
simulări în câmp educațional
sufletul mi se rupe ca o sfoară putrezită când toate se pun în spinarea fragedă a copiilor gingășia lor de ghiocei nu mai mișcă mințile otrăvite de fală să fii plăpând nevinovat că iubirea te-a adus
vis
buchetul de flori care mi se cuvine se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet spre lumi depărtate unde doar visele ajung ți s-a întâmplat să stai întins în
înainte
înainte să expire lumea să ne iubim pe poezie punct ro codificat să tragem pe limbă mierea ursului să fim caii-putere a unei busculade absurde să acordăm alegorii în carnavaluri cât mai dezbrăcate de
tranșee în martie
am făcut pentru tine acele lucruri când lumina te lovește în raiduri nu aveam adăpost prea mare inima era de ajuns pe străzi sângele unui apus infantil în ghearele ulilor norii ștergeau orice
într-un fel sau altul
toată lumea absoarbe energia mea aș putea să dau nenumărate exemple dar nu e despre asta mai degrabă de conflictele între generații literaturi iubiri toate au același nivel de zahăr în sângele
ființa din lemn de cireș
suplu trunchi arcuit de vremuri îmi ieși în cale de parcă ai fi femeia ce mi-a fost dat să o strâng în brațe pentru a mă revigora ea cea subtil învăluită în mătăsuri de topaz și
când înfloresc cireșii
îmi scriu numele cu fosfor fiecare literă scapără poezie trec podul alegoric în jumătatea de viață pavată cu nuferi citesc în clarul apei scuturate de vânt Mochichikitakika
Diana e a nimănui
urcă în mașină la autostop pe variantă zăpada încă nu s-a topit e mohorâtă bate vântul de parcă îl gonește cineva cerul se arată ca de înmormântare câteva păsări în zig-zag decupează singura
pe maria pe mama ei
de câte ori apăs pe maria îmi apar chestii refuzate la export păpuși erotice câlți animale bătute de parcă nu am încetat să biciuim ce nu ne convine tremur în fața cuvintelor calvar nu am unde să
în cursa pentru viață
suntem pe cont propriu de la prima izbire de pielea acestei lumi încrezători și delicați urlăm la început mult pentru că nu știm ce ni se întâmplă abia dibuim că există o mamă și laptele care
poezie scurtă de februarie
ca bătălia dintre porumbei când își frâng ciocurile se smucesc se înfoaie bat aripile de geamuri uguie își smulg penele se rotesc drăcușorii din ei fierbinți se luptă se zbat și nu se lasă
prezent trecut viitor
eu am dreptul să rabd la ieșirile dumnealui să plătesc cu sufletul impozitul pe noroc singurătate lipsuri soluția de desfundat nemulțumiri să am contribuții în folosul societății scriu
echilibru
de ce n-aș recunoaște mersul pe sârmă instabilitatea aceea înspăimântătoare când toți te privesc li se strânge inima și nu pot decât să exclame să aclame în timp ce tu ești între a fi și a nu
între dreptate cinste și omenie
nu am venit aici pentru a fi lovită trântită jupuită de tot elanul meu cu sfinții tăi ochi privindu-mi goliciunea sufletului îi e de ajuns timpului care mi-a lăsat riduri doar pentru a ghici
clipa miresei
în rochia de mireasă aduni toate zăpezile anilor topite sau nu păstrează puritatea copilăriei între falduri și cute între sânii pe care urmează să-i dăruiești pentru viețile care îți vor urma se
în orașul meu
plouă mărunt spre seară ies în umezeala străzilor intru la coafor se fac programări pentru ziua femeii la piațeta leului nici porumbeii nu stau pe vremea asta nu deschid umbrela îmi place să
pentru că mă obişnuisem cu tine
dimineaţa devreme pun leonard cohen şi de-o cafea tare în faţa oglinzii cu periuţa peste dinţi ascult cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în uşă geamul spart înjurăturile din pereţi se
chestii de aruncat
pe conturul palmelor este plasa cu care am strâns tot ce-am putut în viață pentru a dărui am împărțit din ochiurile ei cele mai tandre lucruri materiale imateriale spirituale gândurile mele nu
ce poți face din aer
scriu cu arătătorul E M I N E S C U trecătorii se opresc să atingă literele decupate din aer le prind le culeg se bucură fiecare pleacă visător cu buzunarele doldora de poezie
