ființa din lemn de cireș
suplu trunchi arcuit de vremuri îmi ieși în cale de parcă ai fi femeia ce mi-a fost dat să o strâng în brațe pentru a mă revigora ea cea subtil învăluită în mătăsuri de topaz și
OAOttilia Ardeleanucând înfloresc cireșii
îmi scriu numele cu fosfor fiecare literă scapără poezie trec podul alegoric în jumătatea de viață pavată cu nuferi citesc în clarul apei scuturate de vânt Mochichikitakika
OAOttilia ArdeleanuDiana e a nimănui
urcă în mașină la autostop pe variantă zăpada încă nu s-a topit e mohorâtă bate vântul de parcă îl gonește cineva cerul se arată ca de înmormântare câteva păsări în zig-zag decupează singura
OAOttilia Ardeleanupe maria pe mama ei
de câte ori apăs pe maria îmi apar chestii refuzate la export păpuși erotice câlți animale bătute de parcă nu am încetat să biciuim ce nu ne convine tremur în fața cuvintelor calvar nu am unde să
OAOttilia Ardeleanuîn cursa pentru viață
suntem pe cont propriu de la prima izbire de pielea acestei lumi încrezători și delicați urlăm la început mult pentru că nu știm ce ni se întâmplă abia dibuim că există o mamă și laptele care
OAOttilia Ardeleanupoezie scurtă de februarie
ca bătălia dintre porumbei când își frâng ciocurile se smucesc se înfoaie bat aripile de geamuri uguie își smulg penele se rotesc drăcușorii din ei fierbinți se luptă se zbat și nu se lasă
OAOttilia Ardeleanuprezent trecut viitor
eu am dreptul să rabd la ieșirile dumnealui să plătesc cu sufletul impozitul pe noroc singurătate lipsuri soluția de desfundat nemulțumiri să am contribuții în folosul societății scriu
OAOttilia Ardeleanuechilibru
de ce n-aș recunoaște mersul pe sârmă instabilitatea aceea înspăimântătoare când toți te privesc li se strânge inima și nu pot decât să exclame să aclame în timp ce tu ești între a fi și a nu
OAOttilia Ardeleanuîntre dreptate cinste și omenie
nu am venit aici pentru a fi lovită trântită jupuită de tot elanul meu cu sfinții tăi ochi privindu-mi goliciunea sufletului îi e de ajuns timpului care mi-a lăsat riduri doar pentru a ghici
OAOttilia Ardeleanuclipa miresei
în rochia de mireasă aduni toate zăpezile anilor topite sau nu păstrează puritatea copilăriei între falduri și cute între sânii pe care urmează să-i dăruiești pentru viețile care îți vor urma se
OAOttilia Ardeleanuîn orașul meu
plouă mărunt spre seară ies în umezeala străzilor intru la coafor se fac programări pentru ziua femeii la piațeta leului nici porumbeii nu stau pe vremea asta nu deschid umbrela îmi place să
OAOttilia Ardeleanupentru că mă obişnuisem cu tine
dimineaţa devreme pun leonard cohen şi de-o cafea tare în faţa oglinzii cu periuţa peste dinţi ascult cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în uşă geamul spart înjurăturile din pereţi se
OAOttilia Ardeleanuchestii de aruncat
pe conturul palmelor este plasa cu care am strâns tot ce-am putut în viață pentru a dărui am împărțit din ochiurile ei cele mai tandre lucruri materiale imateriale spirituale gândurile mele nu
OAOttilia Ardeleanuce poți face din aer
scriu cu arătătorul E M I N E S C U trecătorii se opresc să atingă literele decupate din aer le prind le culeg se bucură fiecare pleacă visător cu buzunarele doldora de poezie
OAOttilia Ardeleanunimic din ce ştiam
de fiecare dată când mă întorc în apartamentul meu totul mi se pare schimbat sunt altcineva niciun obiect nu-şi mai află locul îmi cresc altfel de rădăcini ale altcuiva instalat în mine ca
OAOttilia Ardeleanucine știe
mă descuamez cum aș înlătura atâtea promisiuni netrăite zile când am fugit din mine în căutarea unui loc aprins de soare iluzii cinemateca iubirii mă vizionez sunt protagonista unei vieți
OAOttilia ArdeleanuZi de Sfânt Ioan Botezătorul
Ninge. Curată e lumea până ieșim în ea. Drumul mi-o ia înainte, îmi face loc cu 20 la oră. Copacii ca niște schițe în creion încremenesc de parcă aș călători printr-o noapte de iarnă. Încă orbecăiesc
OAOttilia Ardeleanucum se duc ele mironosițele mele
pe pânzele iubiților mei să pozeze în vrăji și farmece să li se strecoare pe sub culori să se transfigureze ca și când s-ar face uitate pe-acolo printre inimă și opusele ei în speranța că vor
OAOttilia ArdeleanuSper ca 2026 să-mi vină pe picior!
Îl vreau de mătase, cu dungă, elastic, natural, mărimea mea, desigur. Să se muleze exact, să-mi dea forma delicată, zveltă, de coapsă de felină. Să aibă acea sclipire discretă, fără artificii. Mă
OAOttilia Ardeleanumi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă
într-o zi Dumnezeu a rătăcit drumul L-am întâlnit în market complet dezorientat nici urmă de locul pe care îl crease cândva era artificial chiar și oamenii aveau altă înfățișare decât le-o
OAOttilia Ardeleanumagi(c) sau cum apare oraşul meu
se anunţă cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum şi timpul îndesat între patru pereţi ai fi în stare să-l arunci la
OAOttilia Ardeleanuadulterină iarnă
ninge angelic psihedelic en croix s-așază mandalic pe inima mea astupă lumea vandalic ninge speranțe albe pe crânguri defige metafore-nfloresc pe la streșini de foi e-atât de curat în
OAOttilia Ardeleanudacă cel ce mă citește ești tu atunci lasă-ți cuvântul
dacă ochii mei ar fi făcuți din cuvinte ce-ai citi în ei ai tresări un pic dacă inima ar bate tastele unei poezii ce-ai face cu bătăile ei ai fi tu însuți ritm și rimă dacă buzele mele
OAOttilia Ardeleanuspre sfârșit
spre sfârșitul anului nu mă mai impresionează ornamentele stradale ba chiar mi-e milă de copacii înfășurați în becuri colorate sperie porumbeii care până mai ieri stăteau agățați ca niște
OAOttilia Ardeleanu