Poezie
pe maria pe mama ei
1 min lectură·
Mediu
de câte ori apăs pe maria îmi apar
chestii refuzate la export
păpuși erotice
câlți
animale bătute de parcă nu am încetat să biciuim ce nu ne convine
tremur
în fața cuvintelor calvar
nu am unde să îmi ascund rușinea că nu am cum să stopez fenomenul
tremur ca o cățea care abia a fătat în ger
ninge stupid cu tâmpeniile noastre căpătate ușor din frustrări
schelălâie caută țâța
ninge gri ninge viscolit ca niște replici urâte neterminate
nu știu cine varsă veninul fierii aici pe punct ro
miroase a oameni contrafăcuți a roboți a tehnologie de ultim rang
te caut pentru o îmbrățișare
nu am timp
sunt sute de migrene infarcturi puroaie care trebuie rezolvate acum
și câteva mesaje de fuck you fiindcă fără americănisme parcă nu se simte bine tot prostul
te îmbrățișez iubire
ne vedem
pe partea cealaltă a lui Dumnezeu
acolo unde aruncăm gunoiul colectiv
și cuvintele terfelite
nu ne schimbăm iubire și noi
ninge peste toate grimasele
0448
0
ești inepuizabilă! Din revoltă și frământare ne-ai dăruit un poem frumos, ai trecut de la începutul frenetic și dur la un final care, așa nins, e profund și cald. Cu siguranță "nu ne schimbăm iubire și noi".
Poemul tău mi-a adus în minte Testamentul lui Tudor Arghezi:
"Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi".