Poezie
vis
1 min lectură·
Mediu
buchetul de flori care mi se cuvine
se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet
spre lumi depărtate unde doar visele ajung
ți s-a întâmplat să stai întins în semiîntunericul nopții
și să vezi cum pleci din tine prin tavan
printre stele și jeturi de avioane
în mirosul acela de singurătate
predispus la toate îndrăznelile de a te considera deasupra tuturor
să vezi ceea ce nimeni nu a apucat
să ajungi la propriul vis și
să faci din el câte și mai câte
cândva spuneam că vom putea lucra de-acasă amestecând într-o mâncare de-a noastră
acuma spun că vom visa din cosmos ce se va mai întâmpla pe pământ
privind în jos
416183
4
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14201208/visComentarii (16)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPMărturisesc faptul că mi se întâmplă tot mai des pe stradă să simt că plec din mine și fac eforturi teribile să mă aduc înapoi ca pe un kite bezmetic deasupra Mării Nordului.
0
RCEu asociez fiecare poezie cu muzica și poezia ta a declanșat muzica din Top Gun. Mach 10. Top !
0
CTDistincție acordată
O frumusețe melancolică a cărei senzorialitate rămâne și după lectura. Drumul de la recunoștință la intimitate și apoi trecerea la imagini cosmice, fără a pierde nimic din emoția vie a începutului, dă forță textului. Am simțit o singurătate lucidă cumva, vulnerabilă dar asumată, sensibilă și deopotrivă matură.
0
SIChiar îmi e dor de plecările din mine. Erau atât de frumoase în copilărie.
0
AAMi se pare un text (foarte) prost, care mizează pe un soi de mimetism uman. E ceva foarte prețios, ceva ce se poate scrie la secundă. Textul nu vrea/ nu are idee, ci o găsește la cititor. Cine are răbdare să citească această-nșiruire de oralitate a la 1600 va veni cu idei. Eventual, chiar cu laude. Cineva, un mare critic mort, mi-a spus așa: pune la orizontală primele 3-4 versuri și vezi ce iese. Ce iese?
"buchetul de flori care mi se cuvine se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet
spre lumi depărtate unde doar visele ajung" etc.
Ce e asta?
"buchetul de flori care mi se cuvine se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet
spre lumi depărtate unde doar visele ajung" etc.
Ce e asta?
0
BGDistincție acordată
Ce frumos o spui tu, Ottilia că noi toți nu suntem decât o imensă şi infinită energie universală, iar noi, ca individualități suntem animați de însuşi interacțiunile dintre noi. Dar ce se întâmplă cu absența acestora? Să fie acel "mi se cuvine"? Să fie vorba despre dăruirea fiecăruia ca pe vremuri chenzina? Visul devine marele mijlocitor şi în acelaşi timp şi marele suplinitor al regretelor de peste zi.
0
Ai acolo un poem de sine stătător care, din punctul meu de vedere merită, cu prisosință, o stea.
Mai apoi, dedublarea din strofa a doua parcă dă glas dorințelor secrete ale tuturor, omenești până la urmă, de a fi mai presus și de a vedea, ca un Luceafăr,
”... ceea ce nimeni nu a apucat
să ajungi la propriul vis și
să faci din el câte și mai câte”.
Îmi place tare! Stea!