Poezie
vis
1 min lectură·
Mediu
buchetul de flori care mi se cuvine
se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet
spre lumi depărtate unde doar visele ajung
ți s-a întâmplat să stai întins în semiîntunericul nopții
și să vezi cum pleci din tine prin tavan
printre stele și jeturi de avioane
în mirosul acela de singurătate
predispus la toate îndrăznelile de a te considera deasupra tuturor
să vezi ceea ce nimeni nu a apucat
să ajungi la propriul vis și
să faci din el câte și mai câte
cândva spuneam că vom putea lucra de-acasă amestecând într-o mâncare de-a noastră
acuma spun că vom visa din cosmos ce se va mai întâmpla pe pământ
privind în jos
3837
3
Ai acolo un poem de sine stătător care, din punctul meu de vedere merită, cu prisosință, o stea.
Mai apoi, dedublarea din strofa a doua parcă dă glas dorințelor secrete ale tuturor, omenești până la urmă, de a fi mai presus și de a vedea, ca un Luceafăr,
”... ceea ce nimeni nu a apucat
să ajungi la propriul vis și
să faci din el câte și mai câte”.
Îmi place tare! Stea!