între dreptate cinste și omenie

în versul final, eu, cititorul, nu-l văd pe nebunul rege, ci pe Cordelia. Luptând împotriva surorilor (semenilor).

depinde cum citești versul final. Însă, "vedenia" ta nu-mi displace. :). Mulțumesc.

Lidia dragă, mă bucură nespus comentariul tău și mă onorează.

Mi-a plăcut în special finalul (mai precis, ultimele trei versuri), cu autoironia sa, mai puțin prezentă în ceea ce scrii. În celelalte versuri pare a fi mai mult reproș către cineva (unul cu „sfinți ochi”), o amărăciune a eului poetic neînțeles. Dar, jucându-ne puțin intertextual cu titlul unui cunoscut poem de Simona Popescu, aș zice: despre tine aș fi vrut să scriu despre mine. (!)

mulțumesc mult, mai ales pentru trimiterea la Simona Popescu pe care am avut onoarea să o cunosc la unul dintre festivalurile de poezie din zonă și, evident, să ne ascultăm poeziile și să împărtășim câte ceva de neuitat.
Reverență.