Alexandru Manta

după ce a făcut lumea Dumnezeu și-a dat seama că nu are niciun privitor la care să se dea mare și cu materialul rămas a început să te modeleze obosit și fără țigări ți-a ratat gropițele din

calculul de rezistență la acțiunea vântului e mult mai acoperitor decât cel legat de gravitație îmi spuneai după fiecare rând de cărămizi uite pune și pantofii mei în zid și totul va dura la

un drum trist care duce oriunde cam ăsta e poemul meu nenăscut în nicio zodie pe care l-am pus pe o scândură de salcâm cu colac și lumânare și i-am dat drumul pe râu în jos muierile vântului îi

mi-e teamă să merg la curve pentru că spun vrute și nevrute când văd o femeie frumoasă curvele sunt cele mai frumoase femei chiar dacă sunt perisabile ca roua aș putea să le spun în ce constă

în fiecare dimineață transformi absolutul într-o mulțime de gesturi legitime și provizorii prudente sau cu scop terapeutic căutarea sutienului cu push-up care dă bine cu bluza crem mi se pare cel

nici până acum nu am aflat cine a fost mai bun batman sau superman am pierdut prieteni iubiri adevărate cine din leatul meu nu știe povestea de dragoste cu Maria cea cu video și cu cele mai

femeia aceea avea vise medii știa că nu poate oferi o inimă omului de tinichea și în fiecare zi în bucătărie economisea câte-o picătură de ulei de floarea soarelui modificând cu bună știință sau

la un moment dat oamenii înnebunesc cu toții scot limba la doctor sau leagă dopul de sticlă uitând că cele mai mari pericole nu sunt amigdalele ci gravitația și parolele pentru trecerea

aplecată pe pervazul geamului de la bucătărie în fiecare zi cobori firul cu plumb speriată că ai putea construi din spațiul acela plin de linguri furculițe oale crătiți încă o iubire

nu mai știu ce faci de când te-am vândut transformată-n silabe lumii înfometate care flutura cartele le uram tuturor poftă mare și priveam cum te mestecă cu voluptate amestecată cu sosuri

de o mie de ani mă țin să-ți spun că ești ca o pară pergamută dar sunt prins în tot felul de războaie la granița imperiului călare pe puri-sânge arabi încerc să opresc invaziile barbarilor și să

ultimele tale cuvinte sunt niște mamifere ciudate care nasc pui peste tot pe unde merg la filmele proaste care încep cu ei doi dezbrăcați în rugile mele laice și nostalgice în piața 700 până și

sunt un ratat al rătăcirilor mă întorc de fiecare dată desculț de la marginea deșerturilor cu tălpile pline de nisipul caravanelor cu mătase și fete morgane noaptea am remușcări de asasin plătit

Motto: "Scarlett O'Hara nu era frumoasă..." bătrânul Aristotel spunea că o femeie scundă nu e niciodată frumoasă îți șopteam conspirativ și tandru în fiecare dimineață la ceai înainte să mă

Concetățeni fiți vigilenți în noaptea asta ceci n'est pas un pipe adică salata de boeuf e de fapt de cochon zâmbiți chiar dacă purtați pantofii de ocazie cumpărați la ocazie și ciocniți paharul