Alexandru Manta

toamna noastră cea de toate zilele dă-ne-o Doamne astăzi ne rugam împreună atât de convingător în mănăstirile și catedralele lor încât s-au speriat că ar putea apare o altă religie și au hotărât să

înainte să pleci speram să m-ajuți să trec vara legat la ochi să plantez rhododendroni în parcul orașului și să fac origami nu nu voiam cocori sau dragoni eu voiam dintr-o coală de hârtie să-mi ieși

ți-aș fi spus logic și tautologic te iubesc și tu mi-ai fi răspuns empiric și verificabil că ți-ai uitat periuța de dinți la mine și timpul nu mai este reversibil și divizibil în părți egale apoi ai

echipe interdisciplinare de arheologi și criminaliști într-o cursă contracronometru plătiți cu ora încep să-ți caute urmele pe trotuar mașina care spală strada așteaptă și mirosul de detergent ieftin

calitatea luminii a început să scadă se impune a fi vopsită a spus expertul în dimineți așa cum se vopsesc filmele vechi și lumea râde cu gura pe jumătate deschisă la filmele cu Stan și Bran sau

viața e făcută doar din ticăloși și câteva linii de cod nimeni nu ne mai cioplește după tiparul unei religii a unei întâmplări sau a unei propoziții concluzive carpe diem e ștrangulat de quam minimum

vino cu mine în această leprozerie unde năuci stingheri cu sufletul descărnat măsoară diminețile și le transformă în desene tehnice vom scrie atent cotele pe hârtie de calc fiecare vocală va

știu că vrei să-ți pun la picioare mai multe cuvinte dovezi despre dragostea mea și să nu-ți mai pipăi sânii în fiecare zi folosirea excesivă a palmelor ar putea duce la dispariția amprentelor și

iubito a trecut vremea când pianele erau negre și căzile albe când zâmbeai și toți dinții-ți strigau inspired by a true story acum completez formulare lungi pentru a te putea atinge și întotdeauna

sunt atât de bătrân încât lumea se reduce la muzica din clanul sicilienilor și o pisică câteva nume cu care tapisam altădată ignoranța și multe multe firimituri din ceea ce știam despre

"Ascultă, privește și taci! / Ascultă, să-nveți să vorbești, / Privește, să-nveți să clădești. / Și taci, să-nțelegi ce să faci..." dacă cineva ar putea pune niște balize între ceea ce putem și

viața ca o casetă derulată cu creionul încerc să ajung la blues-ul în care tu te prefaci mirată că te-am invitat la dans viața ca o moartă întinsă în mijlocul camerei sunt un tip ordonat îi tai

în fiecare vară voiam să plec desculț la mare să iau în brațe câteva lucruri de-ale orașului și să mi te reamintesc în intersecții claxoanele șoferilor și reclamele multicolore împiedicau total

în fiecare zi tai cu bisturiul felii din tine măsurate atent trebuie să-mi ajungă să trec și toamna asta e un anotimp nesuferit mai ales dacă plouă și privești tavanul cri cri cri toamnă gri strâng