Dialog între două ființe incompatibile silite să conviețuiască și să declare că sunt fericite

pune ceva pe tine, e frig, ti se vor țuguia sfârcurile…

… dac-ai şti cât erau de tâmpiți alchimiştii daoişti, căutau elixirul vieții şi au dat de praful de puşcă...

...nu, nu sta aşa în fotoliu, ți se văd chiloții şi o umbră de…

...și încă ceva, ştii că în PUZ paradisul are prins cimtirul ca anexă gospodăreasca...

...heiii, sunt aici, te privesc, chiar nu se poate purta o discuție cu tine? Nu te mai apleca aşa obscen....

...şi Sartre, mă crezi că i-am iertat toate tâmpeniile doar pentru truismul ăla tâmpit, bun pentru şedințe de psihanalize, l’infer c’est les autres…

...mda, miroşi frumos în dimineața asta, de unde ai semnul ăsta pe sân? ştii că bucile tale rezolvă ipoteza Riemann? mm, ce curbe…

(pauza circumstanțială)

...cum nu recunoşti cerşetorul ăsta, nu e nevoie să întind arcul alături de ceilalți, uite, bătrânul Argos mă latră...