Poezii

aruncați pastelurile, odele, rondelurile jurnalele și lacrimile voastre voi îndrăgostiții second hand haideți în închisoarea mea pentru un brainstorming adunăm cele mai mișto chestii și le măsurăm cu

după ce a făcut lumea Dumnezeu și-a dat seama că nu are niciun privitor la care să se dea mare și cu materialul rămas a început să te modeleze obosit și fără țigări ți-a ratat gropițele din

calculul de rezistență la acțiunea vântului e mult mai acoperitor decât cel legat de gravitație îmi spuneai după fiecare rând de cărămizi uite pune și pantofii mei în zid și totul va dura la

am început să caut cuvinte pentru ceea ce simt sunt atât de golașe sentimentele mele că se vede din depărtare cum tremură tu zâmbești înțelegătoare (ai un zâmbet pentru dragoste un zâmbet pentru

un drum trist care duce oriunde cam ăsta e poemul meu nenăscut în nicio zodie pe care l-am pus pe o scândură de salcâm cu colac și lumânare și i-am dat drumul pe râu în jos muierile vântului îi

mi-e teamă să merg la curve pentru că spun vrute și nevrute când văd o femeie frumoasă curvele sunt cele mai frumoase femei chiar dacă sunt perisabile ca roua aș putea să le spun în ce constă

am luat o sticlă de cola zero și am fugit să trăim această dragoste apărută de nicăieri mi-ai spus că trebuie să cumpărăm si un câine pentru a fi perfecți eu credeam că hrănind porumbeii din parc am

în fiecare dimineață transformi absolutul într-o mulțime de gesturi legitime și provizorii prudente sau cu scop terapeutic căutarea sutienului cu push-up care dă bine cu bluza crem mi se pare cel

nici până acum nu am aflat cine a fost mai bun batman sau superman am pierdut prieteni iubiri adevărate cine din leatul meu nu știe povestea de dragoste cu Maria cea cu video și cu cele mai

cuvintele sunt o convenție au spus barbarii și au dat foc cetății au rămas câțiva sculptori și pictori să reconstituie lumea după chipul și asemănarea ta am pus în rucsac câteva schițe mototolite

femeia aceea avea vise medii știa că nu poate oferi o inimă omului de tinichea și în fiecare zi în bucătărie economisea câte-o picătură de ulei de floarea soarelui modificând cu bună știință sau

hai să fugim din orașul acesta domestic unde aerul e plin de sarmale și isuși și pe ferestre sar tot mai puțini amanți hai să fugim din orașul acesta domestic ultima banchiză în derivă se

la un moment dat oamenii înnebunesc cu toții scot limba la doctor sau leagă dopul de sticlă uitând că cele mai mari pericole nu sunt amigdalele ci gravitația și parolele pentru trecerea

aplecată pe pervazul geamului de la bucătărie în fiecare zi cobori firul cu plumb speriată că ai putea construi din spațiul acela plin de linguri furculițe oale crătiți încă o iubire

eram atât de îndrăgostit de tine încât îți trecusem cu pixul numărul de telefon pe calendarul ortodox primit de Bobotează de la un preot transpirat și grăbit ce mirosea a transpirație și a vin

nu mai știu ce faci de când te-am vândut transformată-n silabe lumii înfometate care flutura cartele le uram tuturor poftă mare și priveam cum te mestecă cu voluptate amestecată cu sosuri

de o mie de ani mă țin să-ți spun că ești ca o pară pergamută dar sunt prins în tot felul de războaie la granița imperiului călare pe puri-sânge arabi încerc să opresc invaziile barbarilor și să

ultimele tale cuvinte sunt niște mamifere ciudate care nasc pui peste tot pe unde merg la filmele proaste care încep cu ei doi dezbrăcați în rugile mele laice și nostalgice în piața 700 până și

să știi, iubito, că ne putem făuri în trei zile o lume nouă după care ne vom odihni pe din doi mi se pare un termen decent de execuție ce respectă cutuma și celelalte înscrisuri vom desena din

sunt un ratat al rătăcirilor mă întorc de fiecare dată desculț de la marginea deșerturilor cu tălpile pline de nisipul caravanelor cu mătase și fete morgane noaptea am remușcări de asasin plătit

aveam obiceiul ciudat de a mă îndrăgosti numai iarna când femeile mă priveau suspicios și credeau că sunt un misionar debarcat insulă femeile acelea erau gospodine raționale nu pășeau pentru a nu

Motto: "Scarlett O'Hara nu era frumoasă..." bătrânul Aristotel spunea că o femeie scundă nu e niciodată frumoasă îți șopteam conspirativ și tandru în fiecare dimineață la ceai înainte să mă

mi-ai inventat sufletul într-o după amiază de iarnă când mi-ai spus că te doare-n cur de viața asta și eu te-am privit curios văzând pentru prima oară o femeie aproape fericită a urmat lupta lui

Concetățeni fiți vigilenți în noaptea asta ceci n'est pas un pipe adică salata de boeuf e de fapt de cochon zâmbiți chiar dacă purtați pantofii de ocazie cumpărați la ocazie și ciocniți paharul