Poezie
prezent trecut viitor
2 min lectură·
Mediu
eu am dreptul să rabd
la ieșirile dumnealui
să plătesc cu sufletul
impozitul pe noroc
singurătate
lipsuri
soluția de desfundat nemulțumiri
să am contribuții în folosul societății
scriu pictez cronicăresc
donez
dar pentru dumnealui nu e de-ajuns
am dreptul să suport
neatenția
nesimțirea
gestul nelalocul lui
și să mă bucur că nu am carnet de cetățean de onoare al orașului
cu dreptul de a nu călca iarba
a nu rupe tot
ce e violet
a nu iubi câinii
însă nimeni nu a specificat cine sunt câinii
și câți
am dreptul să întorc și celălalt obraz
când adversarii nu găsesc alt mijloc de răzbunare
decât evul mediu
să depun icrele pe pietrele cu care vor să lovească
să hrănesc gurile rele cu momeala prezentului trecut frumos prin filtre
epurat încât ai zice că e un nou-născut
care mă epuizează la supt
nu mai am din ce de unde
am dreptul să mă oftic fiindcă mincinosul s-a descurcat mai bine
n-a fost verificat
sau poate a fost și el mințit mai cu spor
plutește ca un balon cu heliu iar lumea se încântă
am dreptul să urlu să excit ceata să pornim
spre dreptate
cu forță
cu nădejde
și cu marea dragoste
în care se înmoaie
pana mea
0015
0