Poezie
înainte
1 min lectură·
Mediu
înainte să expire lumea
să ne iubim pe poezie punct ro
codificat
să tragem pe limbă mierea ursului
să fim caii-putere a unei busculade absurde
să acordăm alegorii în carnavaluri cât mai dezbrăcate de furie
exerciții de pantomimă în fundal
glisez pe un patinoar imaginar
câteva sărituri îmi aduc aplauze uuuuuuu
sunt vedeta iernii
ador argintul
poate din acel patruzeci și șapte
prețios
cântăresc cele câteva grade minus
pentru o îmbrățișare
sufletul tău îmi oferă circumstanțe atenuante
nu m-am abătut de la iubire
știu sigur unde sunt
lumea e doar un butuc
despic lemne din cuvinte serioase
iubirea se scaldă în poezie
punct
ro
desc
din brațul tău
1412
1
"să acordăm alegorii în carnavaluri cât mai dezbrăcate de furie [...]
lumea e doar un butuc
despic lemne din cuvinte serioase [...]".
Sau finalul cu punct.ro... desc. Rodesc (sper c-am priceput corect).
Îți stă bine așa, mai spontană, mai lipsită de grija/ nevoia esteticului. Poezia nu e necesar frumoasă. Nici măcar suficient necesară. Textul de mai sus pare scris dintr-o suflare, dintr-o nevoie adevărată. Și e bun.