Poezie
cele așteptate
1 min lectură·
Mediu
totul începe de la cuvânt
izbucnești te aprinzi faci vâlvătăi pe care
niciun potop de iertări nu le mai poate stinge
ți-am simțit urletele de departe
dar nu m-am ferit
păreau ziduri aruncătoare de bucăți
mari și mici izbeau în visul meu
în schimbarea pe care o voiam
în tot ce creștea
în respirația luminii
așteptam doar cuvinte celebre
altceva
am scormonit prin ruine cu încăpățânare
știam că voi găsi ceea ce aveam nevoie
mi-am rupt unghiile din carne
mi-am julit genunchii
și în sfârșit
cele două cuvinte ca doi pui de ce vreți voi
așteptau să le scot afară
azi din ele trăiesc
1495
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “cele așteptate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14201363/cele-asteptateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MS... urare... ca la „cele bune”...și la „cele așteptate”... să se-adune... cu dreptate; un poem răscolitor, acțiunea descrisă posibil să se potrivească multor cititori...
- am ca punct de plecare cuvântul iubire (dragostea); ... tot parcursul tumultos și dureros al vieții se concluzionează fericit prin cele două cuvinte pe care le întrezăresc a fi „copii mei” - „azi din ele trăiesc” - nu mă încântă „mi-am”-urile, pe care am încercat să le înlocuiesc în momentul citirii poemului cu „mi s-au...”
- două acțiuni, verbe... permit o inversiune melodică : „te aprinzi” apoi „izbucnești”...
- „am scormonit prin ruine cu încăpățânare” este pasajul care m-a determinat să las acest comentariu; nu de puține ori am fost nevoit să procedez întocmai... Vă felicit, d-nă Ottilia, pentru profunzimea poemului. Mult succes în continuare.
- am ca punct de plecare cuvântul iubire (dragostea); ... tot parcursul tumultos și dureros al vieții se concluzionează fericit prin cele două cuvinte pe care le întrezăresc a fi „copii mei” - „azi din ele trăiesc” - nu mă încântă „mi-am”-urile, pe care am încercat să le înlocuiesc în momentul citirii poemului cu „mi s-au...”
- două acțiuni, verbe... permit o inversiune melodică : „te aprinzi” apoi „izbucnești”...
- „am scormonit prin ruine cu încăpățânare” este pasajul care m-a determinat să las acest comentariu; nu de puține ori am fost nevoit să procedez întocmai... Vă felicit, d-nă Ottilia, pentru profunzimea poemului. Mult succes în continuare.
0
m-a întristat poezia ta. Mult. Sau poate este continuarea stării de azi observând oamenii, cuvintele, trăirile unora.
O vreme voi lipsi, motivat ;) dar voi lua cuvinte în bagaje de ... inimă. Și mulțumiri, multe mulțumiri. :)