echilibru

multe asemănări cu unul din textele celebre ale lui Nietzsche. Seamănă poemul tău cu acest poem redat mai jos?
"Omul e-o sârmă întinsă între animal și Supraom
o coardă peste un abis.
Măreția omului constă în faptul că el este o punte
și nu un țel la care să ajungi
ceea ce poate fi iubit în om este că el e trecere
și e pierzare."
Eu cred că da. În cheia aceasta te-am citit. Frumos!

Am citit încă de ieri, spre miezul nopții textul acesta, simțeam că merită să spun ceva aici, fiindcă mi se pare unul dintre cele mai bune scrise de tine în ultimul an, însă, fiind prea obosit, am lăsat pe astăzi să scriu ceva. Mă bucur că a fsot apreciat și de alții.
Este o temă dragă mie, pe care am abordat-o și eu, dar nu cred că mi-a reușit așa de bine cum se întâmplă aici, în sensul că fie am scris prea ermetic, fie am căzut în epatere pretins neoavangardistă. Tu ai scris aici simplu, mă refer la acea simplitate care, cum s-a zis, este complexitatea rezolvată. Deși este un text cerebral, are capacitatea de a transmite emoție estetică, în sens general, fiecare putându-se recunoaște în această echilibristică a vieții, în care este bine realizată paralela dintre manifestările mundane și cele ale interiorității / psihicului. Dintr-o altă perspectivă, textul pare și o alegorie a ființării artistului, mai precis, a raportării acestuia la lume.
Sunt și unele formulări care nu m-au convins: „interjecțiile te susțin” (cred că ai fi putut formula mai fericit această idee, pe care am înțeles-o), „leșină unele speranțe de viață” (pe care aș accepta-o așa cum este, gândindu-mă că se face brusc trecerea de al un registru grav la altul marcat de ironie și sarcasm).

Mult succes în continuare!