FLOARE PETROV

Iubesc Cerul și Pământul în suflet îmbinați Iubesc în Mama Natură munții, codrii minunați, Iubesc Soarele și Luna în cosmicul mariaj, Care zi și noapte mă inundă cu miraj. Azi iubirea mă poartă pe

În lada cu zestre străbună, ancestrală, Păstrăm o scânteie de cosmic mărgean, Un foc sacru ce vine ca o lege egală, Să schimbe lutul într-un mistic ocean. E energia Kundalini, în coccis așezată, Un

Bună dimineața Luceafăr adorabil, Îmi vestești lumina dar și Bucuria, Te binecuvântez în mod memorabil, Îmi veghezi neamul, visele și glia. Lumina ta face să cânte și marea, Face regina nopții să

Darul surpriză, ascuns în lada cea străbună, E dragostea divină, mântuitoare, sfântă, Adusă de Hristos ca o mistică cunună, În clipa când eterul de bucurie cântă. E o iubire absolută, ce iartă și

am strâns amintiri ca pe un tezaur, îmi spun mereu că viața e frumoasă, cu stihii am luptat ca un centaur, acum pot spune că sunt glorioasă. crește în suflet un val de empatie, pentru această lume

Fără urme de tăgadă, viața e un dar suprem, O zestre ancestrală cu importanță primordială, Un mănunchi de daruri sfinte în care noi credem, Ce ne poartă prin lumină, dincolo de școală. Omenia,

Din toată zestrea mistică, străbună, ancestrală, Cuvântul este forța cu rezonanță regală, Un Logos Taumaturgic, primit prin har divin, Ce poate să aducă speranță și senin. Cuvântul blând, de

În profunzimea minții, unde timpii se opresc, Îmi recunosc eu firea și încep să mă privesc: Sunt o structură caldă, duioasă, pământeană, Ce n-a lăsat în urmă nicio urâtă rană. Eu n-am creat în lume

Privesc cu uimire și mare prețuire Cum neamul meu român, prin crize și restriști, Găsește în buzunar un ban de dăruire, Să aducă o lumină în ochii celor triști. Din puținul lor cel drag, din

nu fac afaceri cu apa cu glia cu lemnul dar focul sacru îmi circulă prin vene și versul mi-e lumina și îndemnul litere de aur completează catrene. melancolii dizolvă în suflet miresme poveștile

Privesc din turnul meu, cu ochi de scriitoare, Peste hotarele modeste-ale țării de români, Și văd zeci de mii de torțe-n marea de splendoare: Sunt voluntarii sacri, cu inimi mari și buni. Prin

Nu vreau să știu că viziunea mea va piere, Când trupul de lut se va întoarce în pământ, Nu vreau să cred că-n marea mea durere Am fost singura ce-a dus un mistic legământ. Iubit-am necondiționat

Respir, meditez la o speranță nouă, Că-mi vei veni în vis în pași de dans, Pe petale de raze scăldate în rouă, Cu iubire în suflet fremătând în balans. Iubirea noastră n-am s-o dau uitării, Ai fost

Ai fost mereu iubite pentru mine, Un mentor și o sursă de inspirații, Iubirea pentru tine nu o să se termine, Este energică, activă printre respirații. Da, un rai al bucuriilor mi-ai oferit, Eu voi

În caruselul blând, pe axa de lumină, Apare chipul tău, iubirea mea de-o viață, O, Alexandru drag, o prezență divină, Ce-mi umple și acum privirea de o ceață. Purtat-am patruzeci de ani un mistic

În caruselul blând al amintirilor mele, Se-nvârtesc chipuri dragi din timpuri ce s-au dus, Oameni plini de virtuți, născuți sub sfinte stele, Ce-au reflectat în lume lumina de la

Am înfruntat stihii, o sumedenie, Acum nici de moarte nu mă mai tem, Nu-i iubesc făptura și nici n-o blestem, Spiritul meu soarelui îi este rubedenie. Zeus se comportă precum un ageamiu, Totuși

Am furat de la zei elixirul nemuririi, Și din cuvinte mi-am zidit o fortăreață, Nu vreau să mă mai hărțuiască zbirii, Nici stihii să-mi erodeze credința măreață. Speranța mi-o extind ca un arc peste

Din adâncuri de nămol răsar la viață lotuși, De când caut febrilă nestemate în noroi, Lumea nu e perfectă dar o iubesc totuși, Încă mai descopăr povești despre eroi. Peste valea plângerii trec

Nu mă mai stresează ale vieții crize, Luna îmbrăcată în rochia cu crinolină, Mă cheamă la balul nopții cu surprize, Inima vreau să cânte precum o violină. Cu uimire printre stele mă aventurez, Ele

Am iertat ce am trăit pe valea plângerii, Îmi curăț trupul să aterizeze îngerii, Mă concentrez lumină sfântă să absorb Și cu cuvântul hămesit ca un corb. Pun zilnic în aplicare hristice

În culisele sfinte unde spiritul tace, Am deschis o fereastră spre lumină și pace, Sunt fericită că pot lumea întreagă să o iubesc, Că pot zilnic multe bucurii să-i dăruiesc! Fac iubirea să ardă ca

La doi ani, când pașii abia se legau pe pământ, Tatăl meu, Ioan Mihali, un suflet curat, M-a luat pe-ai săi umeri, sub mistic-cuvânt, Și pragul bisericii sfinte cu mine-a trecut. Pe brațele lui am