FLOARE PETROV

Izvorul Minunilor e în această glie se scaldă razele în puritatea lui, în preajmă rezonează lieduri de ciocârlie, doina se odihnește în palma cerului. Izvorul Minunilor creștinează păgâni, lumea e

acum pe axul timpului refrene înșir, în clepsidră se scurg clipe emoționante, am furat de la zei al vieții dulce elixir, vioara din inima cântă andante, andante. stelele mă cheamă la nocturn

te iubesc mult iubite în rime, iubirea noastră e scrisă în pagini, și-n conștiința mea în profunzime, unde nu sunt asprimi și paragini. te aștept iubite cu neastâmpăr, în visul meu, în tandră

Bunule Dumnezeu, mă conectez cu gândurile tale, pretutindeni în păsări, în fluturi, în flori multicolore, în izvoare cu ape cristaline ce își sapă propria matcă, cu unduiri de valuri line printre

azi împrăștie mireasmă florile de liliac, vântul o duce pe aripi în albastre zări, îmi îmbată simțurile îmi este pe plac, ca parfumul iubirii cu roșii irizări. și dorul de tine acum are

reverberează-n mine chemările din codru, rapsodia ciocârliilor sufletul îmi inundă sunt la festivalul primăverii modru, voia bună veselia în lume abundă. de-ai fi iubite lângă mine ți-aș cânta și

a înviat Hristos lumea s-o mântuiască, liniște pace iubire să aducă pe pământ, în suflete lumina să se înmulțească, glia să îmbrace sfânt, auriu veșmânt. pretutindeni în jur natura renaște, să

primăvara mă transpune în starea poesis muguri de metafore gândurile devin, momente întărite cu bifidus essensis sunt călăuzite de soarele divin. păcatul metafizic se pierde în raze, fulgerul din

corul de îngeri cântă simfonia primăverii, ecouri răsună mirabil la mare altitudine, petale zâmbitoare au pe ramuri merii, eu îmi manifest iubirea cu nouă atitudine. zambile, narcise, lalele sublim

în sufletul meu e o lume sublimă și o iubire care mă desăvârșește, cu oameni -îngeri care mă animă, a căror credință spre ceruri crește. în iubirea mea nu e loc de trădare, este ca floarea ruptă

am o iubire de dat acestei lumi plină de suferințe, acestui Paradis rănit, răvășit de catastrofe, toată compasiunea mea o expun în strofe, împletind cu rugăciuni imperioase dorințe. pe oceanul

azi mă descotorosesc de prietenii falși, au țesut in jurul meu pânze de intrigi, pe drumul cunoașterii mai fac doi pași, să înțeleg de ce sunt oamenii vitregi. mă simt paralela dintre bine și

azi savurez bucurii cu savoare de pralină, de la prietenii dragi urări frumoase primesc, e ziua mea în suflet cântă o mandolină, splendorile primăverii profund mă uimesc. acum orizontul meu este

frezii, lalele, zambile înmiresmează pământul, lumina estetizează liniștea, pacea din stânci, în rouă parfumată își scaldă aripile vântul, primăvara guvernează inimi curate de prunci. albinele

iubitul meu, ale noastre destine, se vor reîntâlni în lumea de dincolo, dacă m-aș putea teleporta la tine, mi-ai simți sufletul suspinând tremolo. îmi lipsești precum țărmului valul, precum ploaia

cerul plânge, acum și eu plâng, nu știu cum emoțiile să le stăpânesc, atât de mult aș vrea în brațe să te strâng, să-ți simt bătaia inimii- să te iubesc. să alung singurătatea aspră și obtuză, noi

unde ești iubite? ce mult îmi lipsești, în lipsa ta greu se duc clipele, pe care stea din pleiade cerești, iubirii noastre î-ai întins aripele? soarele meu ai fost, mereu vei fi mi-ai luminat

codrul se leagănă sub privirile mele, în suflet mi s-a cuibărit o porumbiță, învață visele să zboare printre stele, ce dacă soarta mea este pestriță ? freamăt, iubirea îmi dă aripi să zbor iubesc

rugăciunea e un scut de apărare, în fața stihiilor ce duc la rătăcire estompează zilnic orice supărare deschide nouă cale către fericire. înalț rugăciuni din turnul de veghe, către mântuitorul

nu vreau să se modifice al meu ego, copilăros sentimental și visător construiesc castele din piese lego, în fața dramelor nu sunt nepăsător. prin codrul de poveste sunt cercetaș, freamătul

curg informații valuri valuri pe cablu, sufrageria este ca o sală de cinema, filme de dragoste privesc în ansamblu, doar astfel pot să-mi răsfăț inima. un film este și viața mea atât de

cum pasărea iubește copacul și zborul, așa iubesc eu rădăcinile strămoșești, cu o credință mai solidă ca fierul, determinată de minunile cerești. așa cum fluturii iubesc florile, așa iubesc eu

noapte de jad cu stele în palme, cu raze împletite în plete bălaie trezești condeiul cu sentimente calme, să răsară versuri pe curată foaie. noapte de poveste cu luna de veghe, mă poartă visul prin

suntem niște fluturi atrași de felinare, din iubiri și lumină facem risipă așteptăm blândețe măreață și alinare nutrim mângâiere în fiecare clipă. zburdăm printre cireșii înfloriți, cu vesele