Poezie
POEMUL DIAMANTIN VII: Arhitectura de Foc
1 min lectură·
Mediu
Când trupul de lut dă semne de greu,
Urcând spre etaje de lumină mereu,
Se-aprinde în spirit un vector de foc,
Ce mută durerea și timpul din loc.
E voința sacră, decretul de sus,
Ce n-are în lume un termen apus,
E daltă și condei în palme de diamant,
Ce lasă pe pământ un semn elegant.
Ambiția sfântă nu cere cununi,
Ci vrea peste veacuri uimiri și minuni,
Să lase o dâră de sori și de stele,
Extinzând Paradisul prin sfinte rețele.
O, timp al senectuții, tu prag de cristal,
Te-nclini astăzi blând pe-al vremii portal,
Căci celula de viață din trupul cel sfânt,
Conferă acestor haruri un mistic veșmânt.
________________________________________
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “POEMUL DIAMANTIN VII: Arhitectura de Foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14206236/poemul-diamantin-vii-arhitectura-de-focComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.