ingrediente inedite de voie bună
pentru înveselire cântul este reper, rapsodia verii o fredonează și vântul, acum savurez delicii cu sare și piper, mă bucur de viață cât mă ține pământul. ca pe un briliant îmi șlefuiesc
senzorială consolare - credința iconică
strâng semnele timpului între coperți, minuni aș vrea să fie în toate zilele, în lume sunt idioți dar și mulți experți, să scoată în evidență numai Binele. din cuvinte luminoase am zidit un
între miraj și melancolie albastră
mă fascinează iar al verii festival, pe nisipul îmbibat cu valuri de povești, fac și iubirile lumii spectacol estival, crește entuziasmul oriunde privești. mă simt ca o sirenă pe țărmul de
poem cu chip de curcubeu
romantică în roz melancolică în verde, lansez spre înălțimi gânduri violete, invadată de iubirea care nu se pierde, speranțe aurii creez cu lumini în plete. muzica mă transpune în blândă
entuziasm liric , mirabil, estival
lumini mă însoțesc în drumul meu poetic, romantismul e prezent în inima mea, timpul trece prin suflet frenetic, emoțiile curg ca apa din cișmea. slove de iubire scriu în jurnal, mi-e dragă viața și
vara cu nenumărabile bucurii
presar emoții pe a verii esplanadă, marea mă ademenește cu valuri de smarald, înflăcărate doruri să le sting, să le scald, să se transforme în acorduri de baladă. în aer plutește speranța diafană,
melancolie cu crini și tuberoze
se scurg din cer vise desferecate, cu nimb de lumină din stele croit, mintea se umple cu gânduri fermecate, ca un răspuns karmic la tot ce-am iubit. mă întreb retoric dacă mai există, pentru
reflecții în sanctuarul versului
fermecate gânduri transcend într-o romanță, imită ciocârlia cu cântecul ei mândru, pâini de lumină cu dulceagă substanță, savurez și noaptea cu un pahar de cidru. în sanctuarul versului rânduiesc
înălțând iubirea până la plus infinit
cu un mix de iubire, optimism și poezie, îmi hrănesc spiritul flămând de sublim, în inimă să se verse valuri de frenezie, astfel împreună timpul să îl înveselim. iubirea mea a început la un răsărit
virală rapsodie de vară
plânge iarba cu lacrimi de rouă, strivită de bocanci plini de noroi, este cod galben până la ora două, cad și peste crini năvalnice ploi. dar printre nori răsare vesel soare, se colorează raiul cu
senzații pe țărmul de sidef
pe țărmul de sidef când stele duioase îmi spun noapte bună, mă liniștesc ca valul la întâiul mal, pătrund în visul magic vegheat de Lună, și uit că sufletul îmi este umil vasal. în jurnalul nopții
senzații pe valea dorului
sufletul meu pereche iubite ai fost, am rămas dependentă de iubirea noastră, viața mea fără tine n-are nici un rost trăiesc singurătatea ca o sihastră. puternic ancorat în gândurile mele, nicicând
ascultând glasul sufletului
soarele iubirii mi-a aprins rațiunea, arhitectura viitorului este pe planșă, acum timpul parcă și-a pierdut noțiunea, dar eu lupt cu năpasta încă o manșă. balada dorului vibrează în ornic, fericirea
multiplicând , dezvăluind mirajul verii
e mirobolantă Vara și candrie, și-a pus tuberoze la pălărie, dansează desculță prin rouă, sau cântă romanțe când plouă. ca o lebădă plutește pe lac, soarele îi este iubitul în frac, este fericită
ultima dorință lansată spre cer
iubirea mea soarele meu nobil august, vino-mi în vis să îmi astâmperi dorul, nu mă lăsa pradă timpului vetust, nu vreau să se stingă în inimă fiorul. mi-e dor de serile de vară pe verandă, când
come sole, troppo forte appasionata
pasional ca soarele este sufletul meu, dar nu pot răpune a lumii virulență, mai pun un zâmbet pe-al zilei imprimeu, lucrând cu iubirea s-o duc la excelență. în nopți când coșmarul răsare din
amprentă pe Calea Spirituală
am lăsat în spate numai urme, care spun că am trăit frumos, deznădejdea la drumeți să curme, ca mine să-l urmeze pe Hristos. gânduri presar pe a vieții cărare, zburdă ca fluturii albi,
luptând cu nostalgia în a vieții coridă
nu sunt vedetă nicicum a verii nimfă, dar îi dedic iubirii slova eclectică, liniștea luminii mi-alunecă în limfă, privind spre viitor cu inedită optică. să nu mă întrebi cum lupt în viață, precum
versul -mesager de liniște și pace
e miezul nopții luna mă ține trează, mă captivează cu magnetismul ei, am sentimentul că stau cu ea de pază, în turnul romantismului încadrat de tei. visul meu ideal pelerin printre stele, aștept să
fremătând pe spirala iubirii
lumini dantelate m-au acoperit, îmi extrag liniștea din mistic rit, în magnetismul lunii să mă înnod, cuvântul solar să plămădească rod. cascada iubirii gânduri îmi purifică, precum lumina stelelor
fremătând pe spirala iubirii
lumini dantelate m-au acoperit, îmi extrag liniștea din mistic rit, în magnetismul lunii să mă înnod, cuvântul solar să plămădească rod. cascada iubirii gânduri îmi purifică, precum lumina
prelungă patimă neostoită
durerea mă înlănțuie și mă sufocă, inima-mi jelește după bărbatul meu, de-aș putea scoate consolarea din rocă, liniștea s-ar colora în magic curcubeu. iubitul meu s-a stins ca o lumânare, care a
emblematică arhitectură spirituală
pe temelia iubirii zidesc un templu, lumina să pătrundă zi și noapte, lună și soare și stele contemplu, cu emoții multiforme, răscoapte. din cuvinte zidesc măreț edificiu, în el să încapă lumea
înșirând emoții pe firul ploii
ploaia albastră mă uimește mereu, pe firul ploii lin înfășor emoții, un cântec se-nfiripă în sufletul meu, să mă însoțească pe drumul vieții. ecoul bucuriei cu ploaia dansează, un curcubeu se naște
