Clepsidra cu Sentimente
Pilda Păsărilor Cerului: Eliberarea de Griji În fața lumii strânse în temeri și în nevoi, Mântuitorul blând a glăsuit curat: „Nu vă temeți de lipsuri, nu vă uitați înapoi, Căci Tatăl de Sus haina și
Clepsidra cu sentimente
Clepsidra cu sentimente Partea a II-a Conexiunea Creatorului și Îngerii Vegetali Mă leg în fiece dimineață de Lumina cea divină, Ce-mi crește în piept potențialul de salvator și creator, Când
Clepsidra cu sentimente
Beatitudine cu Soarele, cu vara Beau elixirul verii din potir de alabastru, Prin aer pulsează un timp suspendat, Mă pierd în lumina din ochiul sihastru Al unui destin ce-nflorește curat. Înalț
în așteptarea unui semnal divin
lupt cu stihiile precum un toreador, nu mai contează că rănile mă dor, îmi extrag puterea de la sursa divină, Duhul de Lumină îl aștept să vină. în luptele mele am avut biruință, veghez lumea,
alchimia luminii
Din lutul greu și gândul pământesc, Eu cern lumina pură, neatinsă, Cuvintelor le dau un rost ceresc Și las o torță-n noapte Aprinsă. Aripilor ce cresc din mândre stări Le dau un cer întreg să se
manifestul luptătoarei
Din mii de umbre și abuzuri crunte, În raiul zdrențuit din Crișana, Am învățat să merg cu mândra frunte Și din nimic să-mi cresc coroana. N-am vrut averi ce-n timp se risipesc, Ci aurul din pagini
în așteptarea răsăritului salvator, mirabil
lumea acum parcă e nebulos carnaval, o mască râde când o altă mască plânge, în raiul răvășit suspină intens un caval, iubirea divină în ignoranță se frânge. dar e vie speranța în inimile
Sonetul Chipului fără Mască
Purtăm în noi o taină de nespus, Căci Sfânta Treime-n suflet își face casă, O geamănă lumină, mătăsoasă, Lăsată ca un semn de la Isus. Dar lumea își pune măști de fier și tină, Pe chipuri ce-au
viziuni la capătul rugăciunii
Rugi înflăcărate înalț zilnic spre cer, Căci lumea și raiul sunt în suferință, De la Bunul Creator doar îndurare cer, Cu tot sufletul meu, cu marea stăruință. Fachir aș vrea să fiu, să pot îmblânzi
Sânzienele- sărbătoare cu tâlc
nimfele pădurii mândre Sânziene, îmi transferă valuri de extaz, dansuri vibrante însuflețesc poiene, vântul le sărută tandru pe obraz. duioasele verii desculțe prin rouă, vrăjesc izvoarele cu
viziuni cu Ploaia binecuvântată
Ploaia spală sudoarea de pe cutele frunții, naște curcubeie să înveselească munții, hrănește codrii mult însetați de bine, liniștește vremea cu puteri divine. un bolero cu ploaia îmi imaginez, să
cod roșu - fenomene indezirabile
este iar în pană mașina timpului -rabla și politica murdară mult haos produce, a ajuns de plâns și speranța- oabla, sunt crize multiple și visele-s năuce. nu avem guvern ci doar lideri
monolog lângă sertarul cu amintiri și dorințe
pescăruși în zbor îmi amintesc de mare, de verile când am fost fericiți, de dorul tău iubite curg lacrimi amare, ochii mei de poza ta-s acum lipiți. mult vreau dragul meu să te știu, împăcat cu
ingrediente inedite de voie bună
pentru înveselire cântul este reper, rapsodia verii o fredonează și vântul, acum savurez delicii cu sare și piper, mă bucur de viață cât mă ține pământul. ca pe un briliant îmi șlefuiesc
senzorială consolare - credința iconică
strâng semnele timpului între coperți, minuni aș vrea să fie în toate zilele, în lume sunt idioți dar și mulți experți, să scoată în evidență numai Binele. din cuvinte luminoase am zidit un
între miraj și melancolie albastră
mă fascinează iar al verii festival, pe nisipul îmbibat cu valuri de povești, fac și iubirile lumii spectacol estival, crește entuziasmul oriunde privești. mă simt ca o sirenă pe țărmul de
poem cu chip de curcubeu
romantică în roz melancolică în verde, lansez spre înălțimi gânduri violete, invadată de iubirea care nu se pierde, speranțe aurii creez cu lumini în plete. muzica mă transpune în blândă
entuziasm liric , mirabil, estival
lumini mă însoțesc în drumul meu poetic, romantismul e prezent în inima mea, timpul trece prin suflet frenetic, emoțiile curg ca apa din cișmea. slove de iubire scriu în jurnal, mi-e dragă viața și
vara cu nenumărabile bucurii
presar emoții pe a verii esplanadă, marea mă ademenește cu valuri de smarald, înflăcărate doruri să le sting, să le scald, să se transforme în acorduri de baladă. în aer plutește speranța diafană,
euforie plămădită din cuvinte
desenez emoții pe scoarță de copac, să le transforme într-o baladă, să dea culoare timpului opac, vântul s-0 fredoneze fără tăgadă. lacrimile norilor m-au răcorit, au îndepărtat focul din
melancolie cu crini și tuberoze
se scurg din cer vise desferecate, cu nimb de lumină din stele croit, mintea se umple cu gânduri fermecate, ca un răspuns karmic la tot ce-am iubit. mă întreb retoric dacă mai există, pentru
reflecții în sanctuarul versului
fermecate gânduri transcend într-o romanță, imită ciocârlia cu cântecul ei mândru, pâini de lumină cu dulceagă substanță, savurez și noaptea cu un pahar de cidru. în sanctuarul versului rânduiesc
înălțând iubirea până la plus infinit
cu un mix de iubire, optimism și poezie, îmi hrănesc spiritul flămând de sublim, în inimă să se verse valuri de frenezie, astfel împreună timpul să îl înveselim. iubirea mea a început la un răsărit
virală rapsodie de vară
plânge iarba cu lacrimi de rouă, strivită de bocanci plini de noroi, este cod galben până la ora două, cad și peste crini năvalnice ploi. dar printre nori răsare vesel soare, se colorează raiul cu
