asimilând Geografia Surâsului
geografia surâsului am învățat-o de la flori, între adieri de vânt și diafana lumină, între jocuri minunate de miresme și culori, care-mi transferă zilnic liniștea deplină. poveștile cu crini dau
ecoul primăverii, euforic
au înflorit castanii pe alei de poveste, liliacul mândru împrăștie dulce mireasmă, lumina pură produce din izvoare agheasmă, ecoul bucuriei răsună sus pe creste. Natura întreagă este sfântă
epopee pe roata timpului
Izvorul Minunilor e în această glie se scaldă razele în puritatea lui, în preajmă rezonează lieduri de ciocârlie, doina se odihnește în palma cerului. Izvorul Minunilor creștinează păgâni, lumea e
emoții la cenaclul nocturn
acum pe axul timpului refrene înșir, în clepsidră se scurg clipe emoționante, am furat de la zei al vieții dulce elixir, vioara din inima cântă andante, andante. stelele mă cheamă la nocturn
doruri în dantela iubirii
te iubesc mult iubite în rime, iubirea noastră e scrisă în pagini, și-n conștiința mea în profunzime, unde nu sunt asprimi și paragini. te aștept iubite cu neastâmpăr, în visul meu, în tandră
conectată cu gândurile Bunului Dumnezeu
Bunule Dumnezeu, mă conectez cu gândurile tale, pretutindeni în păsări, în fluturi, în flori multicolore, în izvoare cu ape cristaline ce își sapă propria matcă, cu unduiri de valuri line printre
iubire cu parfum de liliac
azi împrăștie mireasmă florile de liliac, vântul o duce pe aripi în albastre zări, îmi îmbată simțurile îmi este pe plac, ca parfumul iubirii cu roșii irizări. și dorul de tine acum are
gânduri pe roata timpului
reverberează-n mine chemările din codru, rapsodia ciocârliilor sufletul îmi inundă sunt la festivalul primăverii modru, voia bună veselia în lume abundă. de-ai fi iubite lângă mine ți-aș cânta și
revelație în Lumina Învierii
a înviat Hristos lumea s-o mântuiască, liniște pace iubire să aducă pe pământ, în suflete lumina să se înmulțească, glia să îmbrace sfânt, auriu veșmânt. pretutindeni în jur natura renaște, să
muguri de metafore și rime
primăvara mă transpune în starea poesis muguri de metafore gândurile devin, momente întărite cu bifidus essensis sunt călăuzite de soarele divin. păcatul metafizic se pierde în raze, fulgerul din
mirabile ilustrații de renaștere
corul de îngeri cântă simfonia primăverii, ecouri răsună mirabil la mare altitudine, petale zâmbitoare au pe ramuri merii, eu îmi manifest iubirea cu nouă atitudine. zambile, narcise, lalele sublim
petale de iubire, muguri de zâmbete
în sufletul meu e o lume sublimă și o iubire care mă desăvârșește, cu oameni -îngeri care mă animă, a căror credință spre ceruri crește. în iubirea mea nu e loc de trădare, este ca floarea ruptă
meditând la dinamismul iubirii
am o iubire de dat acestei lumi plină de suferințe, acestui Paradis rănit, răvășit de catastrofe, toată compasiunea mea o expun în strofe, împletind cu rugăciuni imperioase dorințe. pe oceanul
adâncire în oceanul de senzații
azi mă descotorosesc de prietenii falși, au țesut in jurul meu pânze de intrigi, pe drumul cunoașterii mai fac doi pași, să înțeleg de ce sunt oamenii vitregi. mă simt paralela dintre bine și
sărbătorind încă un an de viață
azi savurez bucurii cu savoare de pralină, de la prietenii dragi urări frumoase primesc, e ziua mea în suflet cântă o mandolină, splendorile primăverii profund mă uimesc. acum orizontul meu este
simpozionul renașterii spirituale
frezii, lalele, zambile înmiresmează pământul, lumina estetizează liniștea, pacea din stânci, în rouă parfumată își scaldă aripile vântul, primăvara guvernează inimi curate de prunci. albinele
mesaj virulent pe aripa vântului
iubitul meu, ale noastre destine, se vor reîntâlni în lumea de dincolo, dacă m-aș putea teleporta la tine, mi-ai simți sufletul suspinând tremolo. îmi lipsești precum țărmului valul, precum ploaia
iubire deasupra curcubeului sentimental
cerul plânge, acum și eu plâng, nu știu cum emoțiile să le stăpânesc, atât de mult aș vrea în brațe să te strâng, să-ți simt bătaia inimii- să te iubesc. să alung singurătatea aspră și obtuză, noi
recviem iubirii mele
unde ești iubite? ce mult îmi lipsești, în lipsa ta greu se duc clipele, pe care stea din pleiade cerești, iubirii noastre î-ai întins aripele? soarele meu ai fost, mereu vei fi mi-ai luminat
de veghe în turnul slovei
codrul se leagănă sub privirile mele, în suflet mi s-a cuibărit o porumbiță, învață visele să zboare printre stele, ce dacă soarta mea este pestriță ? freamăt, iubirea îmi dă aripi să zbor iubesc
medalion spiritual
rugăciunea e un scut de apărare, în fața stihiilor ce duc la rătăcire estompează zilnic orice supărare deschide nouă cale către fericire. înalț rugăciuni din turnul de veghe, către mântuitorul
profil privit în oglindă
nu vreau să se modifice al meu ego, copilăros sentimental și visător construiesc castele din piese lego, în fața dramelor nu sunt nepăsător. prin codrul de poveste sunt cercetaș, freamătul
valuri de informații virale
curg informații valuri valuri pe cablu, sufrageria este ca o sală de cinema, filme de dragoste privesc în ansamblu, doar astfel pot să-mi răsfăț inima. un film este și viața mea atât de
atitudine inspirată de Lumină
cum pasărea iubește copacul și zborul, așa iubesc eu rădăcinile strămoșești, cu o credință mai solidă ca fierul, determinată de minunile cerești. așa cum fluturii iubesc florile, așa iubesc eu
