POEMUL DIAMANTIN IX: Imnul Abundenței Solare
Se sparg ecluzele din ceruri, an de an, Și curge aurul curat, nematerial, uman Pe o planetă ce-a uitat de vechiul chin, Sub un văzduh de cristal, pur și prea fin. Peste trei decenii, pe pământul
POEMUL DIAMANTIN VII: Arhitectura de Foc
Când trupul de lut dă semne de greu, Urcând spre etaje de lumină mereu, Se-aprinde în spirit un vector de foc, Ce mută durerea și timpul din loc. E voința sacră, decretul de sus, Ce n-are în lume
POEMUL DIAMANTIN VI: Galaxia de Sori și Luceferi
În secole apuse, sub mantii de mister, Veneau înaintemergători, ca faruri din cer, O pleiadă rară de daltă și condei, Ce au lăsat în timpuri parfumul lumii ei. Dar azi, în noul veac al marilor
POEMUL DIAMANTIN V: Oamenii de Cristal și Diamant
Se naște o lume din flăcări de sus, Un nou orizont peste tot ce s-a spus, Mileniul cel cosmic, fulminant și solar, Își lasă copiii pe-al lumii altar. Sunt oameni de cristal, cu ochi de mister, Ce
POEMUL DIAMANTIN IV: Simfonia și Culoarea Sferelor
O vioară se-ajustă pe umăr de sfânt, Și notele curg ca un magic descânt, E Enescu ce-ascultă în doina de munte, Cum cerul coboară pe-a oamenilor frunte. Iar dincolo,-n umbră, în surzenia
POEMUL DIAMANTIN III: Forța Gravitației Sacre
Nu-i ochi pe lume capabil să măsoare, Această cascadă de foc și de soare, Ce curge din ceruri în inimi curate, Și sfarmă în bucăți zăvoarele toate. Iubirea e cimentul din Paradisul nou, În care
POEMUL DIAMANTIN II: Dalta, Penița și Linia de Aur
Pe masa de lemn, sub o singură stea, Un maestru transcrie ce cerul voia, Penița zgârie pergamentul curat, În nopți de asceză și studiu înalt. Leonardo măsoară cu cercuri de foc, Proporția sfântă ce
POEMUL DIAMANTIN I: Cântarea Actului Treaz
POEMUL DIAMANTIN I: Cântarea Actului Treaz Din memoria oarbă a nopților sfinte, S-a trezit un izvor de lumină și minte, Nu e oarbă credința în omul solar, Ci e far de diamant pe un cosmic
dinamismul credinței siderale
meditez asupra marilor viziuni, Pacea, iubirea Absolută, Fericirea, să vindece ale planetei leziuni, să îi confere vieții strălucirea, mă rog să dispară bolile din lume, foamea, sărăcia să fie
Călătorie spre Plus Infinit
Cum este Sus, așa va fi și Jos, Rostește-n șoaptă ruga din vecie, În fiecare spirit e un Hristos Ce-și caută cereasca Lui magie. Învățăm prin ere, trecem prin hotare, Spre plus infinit ne este
Poemul Chipului Cosmic
Nu se vede vârsta pe chipul de lut, Ci doar o istorie plină de glorii, O Mamă Planetă ce-n tăcere-a născut, Minuni după mii și mii de victorii. Și-n ridul bătrânilor noștri, curat, Citim azi un dor
Poemul Liniei Genetice
S-a curs un eon de trudă și credință, Două mii de ani de jertfă pe pământ, Și ne trezim în plină suferință, Luminați de noul și curatul veșmânt. Se nasc copii cu ochi de diamant, Olimpici ai
Brazda din Palmă și Calea spre Cer
În satul Marca, timpul stă pe loc, Iar tata împarte pâinea și altarul, În palme aspre poartă sfânt un foc, Iar mama-mpletește pe război tot harul. N-au fost diplome scrise pe mătase, Ci doar o
Cântecul Logosului Primordial
La început a fost un sunet pur, Un verb stelar ce-a dăltuit în spații, Un Logos blând, un cosmic trubadur, Ce-a îmbrăcat materia în grații . Și-n creierul ascuns, într-un ungher, Dumnezeu a pus o
Oceanul de Lumină (Beneficiile Compasiunii)
Să simți compasiune e darul cel mai sfânt, E modul prin care aduci Cerul pe pământ, Ea te ridică falnic din micul egoism, Și-ți ancorează viața în sfântul dinamism. Ea nu e doar o milă, ci e o forță
Aripile Harului (Beneficiile Iertării)
Fără iertare, viața e un pământ uscat, Un lanț de compromisuri în care ești legat, O zbatere continuă în mărunte disperări, O supraviețuire în mări de întrebări. Iertarea-i dinamismul ce rupe acest
Triumful Cuvântului (Beneficiile Comunicării Sincere)
Când taci și strângi în suflet suspine și venin, Te limitezi la umbre și uiți de cer senin, Devii un sclav al firii, un condamnat la greu, Ce rătăcește-n noapte, departe de Dumnezeu. Dar când
Dansul de veghe (Dialog cu Alexandar)
Nopțile lungi nu mai sunt o pedeapsă, Ci o pânză de aur pe cer desenată, De când ai plecat, o lumină aleasă Îmi scaldă insomnia în har îmbrăcată. Privesc spre Luceferi, le ascult nemurirea, În
Variațiuni romantice
Iubesc Cerul și Pământul în suflet îmbinați Iubesc în Mama Natură munții, codrii minunați, Iubesc Soarele și Luna în cosmicul mariaj, Care zi și noapte mă inundă cu miraj. Azi iubirea mă poartă pe
Focul sacru și cele șapte porți
În lada cu zestre străbună, ancestrală, Păstrăm o scânteie de cosmic mărgean, Un foc sacru ce vine ca o lege egală, Să schimbe lutul într-un mistic ocean. E energia Kundalini, în coccis așezată, Un
Simfonie pentru Luceafăr
Bună dimineața Luceafăr adorabil, Îmi vestești lumina dar și Bucuria, Te binecuvântez în mod memorabil, Îmi veghezi neamul, visele și glia. Lumina ta face să cânte și marea, Face regina nopții să
Elixirul iubirii Hristice
Darul surpriză, ascuns în lada cea străbună, E dragostea divină, mântuitoare, sfântă, Adusă de Hristos ca o mistică cunună, În clipa când eterul de bucurie cântă. E o iubire absolută, ce iartă și
reflecții din forul intim
am strâns amintiri ca pe un tezaur, îmi spun mereu că viața e frumoasă, cu stihii am luptat ca un centaur, acum pot spune că sunt glorioasă. crește în suflet un val de empatie, pentru această lume
Filtrul iertării și zestrea divină
Fără urme de tăgadă, viața e un dar suprem, O zestre ancestrală cu importanță primordială, Un mănunchi de daruri sfinte în care noi credem, Ce ne poartă prin lumină, dincolo de școală. Omenia,
