e noapte și joacă

Nu doar că e un poem sensibil, o mostră de lirică feminină cum numai tu poți scrie, dar pentru mine este un exemplu despre cum decantezi o idee şi cum îi modelezi trup şi suflet. Vorbesc despre "casa locuită de tine din alt timp", poemul Iolandei. Si inca ceva. Zilele trecute vorbeam despre motivul metempsihozei ca o piatra de moara si iata, aici, reintalnesc metempsihoza care tie iti da prilejul sa iesi in lume, nicidecum sa te inchizi.

"Totul dispare după primul arbore", asta e o imagine cinematografica de mare artist, atat vizual, dar şi o extrapolare a "pădurii copacilor", după primul copac al pădurii. Mă înțelegi tu, nu?

Felicitări, Ottilia pentru siguranța dobândită prin scris, pentru tu din poem şi tu din stratosfera poemului.