Poezie

Buna-seara-doriti-meniu-mare-sau-mediu-sos-de-usturoi-sau-maioneza-cartofi-sau-salata-cu-ce-bautura-cola-fanta-sprite-apa-plata-aveti-aplicatia-mcdonalds-codul-pentru-puncte-doriti-si-o-placinta

2 min lectură·31 august 2026

Mediu

eram la romană, îți îndrugam rahaturi despre manierism.

„ne-am rafinat prea mult”, aberam

„ne e frică să fim proști, să fim cruzi.”

tu ți-ai stins chiștocul de talpa pantofului,

te-ai uitat peste umărul meu după un autobuz care oricum nu venea

și ai scuipat:

— io-mi bag picioarele! hai mai bine la mec.

și ai luat-o-nainte

era noapte, ora unsprezece și douăzeci.

locul trebuia să se închidă la douăsprezece, dar era full:

o adunătură de copii grași; adolescenți puhavi, transpirați,

cu hormonii urlând pe sub hainele parcă mult prea lălâi

lângă ușă, cineva a câlcat pe o cola și dâre lipicioase se prelingeau

până la baia care mirosea a clor și pișat; tu te-ai dus direct la ecranul tactil

uriaș

degetele tale au început să lovească nervoase în sticlă:

meniu, sos, extra

castraveți, mare, confirmă.

m-am rezemat de un stâlp de beton și m-a lovit o tristețe tâmpită;

un dor cretin să fiu și eu unul ca ei...

să port hanorac lăbărțat, pantaloni care mătură praful

adidași albi nespălați

să-mi înfig un fier aurit în sprânceană

să urlu în speakerul telefonului: „da, coaie. gen. efectiv.”

să pot vorbi patruzeci de minute despre nimic, fără să-mi crape obrazul

să am ochii verzi din lentile de plastic,

un tatuaj chinezesc

să mă doară în cur

că pierd metroul; să te iubesc

doar pentru că ai păru-n șuvițe intens colorate

să urlu pe stradă, să mă oftice un „seen”

să scriu ca un obsedat „-ești?”, să șterg, și să scriu iarăși „-ești?”

să am vârsta la care ...

...între timp te-ai întors cărând o tavă grea cu o mie de chestii

— ce dracu’ ai? mă întrebi. — nimic. am luat doi cartofi între degete.

erau reci, uleioși și oribili.

i-am mestecat și am mai luat încă doi.

— cum sunt?

— merg. își fac treaba.

— ce ziceai de manierism?

42110

Iubesc povestitorii. Oamenii care au ceva de spus, iar Doru este unul dintre aceștia, și sunt cu atât mai bucuros cu cât locul lui este aici, alături de noi. Storytelling care oprește timpul în loc. Cred că asta e alchimia declanșată de poezie. Și, apropo, e deja pe Radio. Și nu vă pot spune cum a ieșit, ce trăznaie, ce mixaj și ce nou sentiment am încercat eu să imprim textului lui Doru. Așa că ascultați Radio Agonia, ascultați-l pe Doru și minunați-vă! Lucru bine făcut!

Buna-seara-doriti-meniu-mare-sau-mediu-sos-de-usturoi-sau-maioneza-cartofi-sau-salata-cu-ce-bautura-cola-fanta-sprite-apa-plata-aveti-aplicatia-mcdonalds-codul-pentru-puncte-doriti-si-o-placinta

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (2)