Ziua: Ți-am zis că o să mor?
Noaptea: Da, dar nu acum.
Z: Nu, peste un timp.
N: Ce este "un timp"?
Z: Totul și nimic.
N: E mâine?
Z: Nu, e altădată.
N: Nu-l văd!
Z: Nici eu nu-l simt.
N:
Aș compune un parfum în care să se-nvăluiască puțin zâmbet pentru speranță, puțină adiere de apă sărată pentru gânduri de mare albastră, un strop de virtute ca să se-ntărească pielea, trei picături
Gândurile mi s-au întunecat
până când marea, Marea, s-a unit cu pământul într-o singură culoare ternă,
Iar cerul și-a dat ultimul cuvânt întunericului
Suflându-și norii spre depărtările
Inima ta la mine-n piept trăiește
Și-o-mbrățișez cât pot când e rănită,
Nori negri risipesc când crește
Dorința de trecut grăbită...
Inima ta la mine-n piept se zbate
Și-o liniștesc când îi e
Tocind cu aripile tale vântul
Când zbori timid spre-al meu mormânt,
Te-aștept să răscolești pământul,
Să-mi spui c-am fost, dar nu mai sunt...
Spre asfințit mi-e crucea înălțată,
Dar eu cobor
Scrie-mă curat, pe o foaie de nor
Spune că n-am contat.
Scrie-mă bine, cu dor
Să vedem amândoi c-ai uitat...
Plânge-mă cristalin, prin mansarde
Uitate de timp sau de lume.
Scrie-mă bine, cu
E seara când speranța din Sfinte Ceruri coborând,
A fost primită pe Pământ întru ființă
Și când trei magi uniți prin gând,
Întâmpinară viața în Credință.
E seara peste veacuri
- Am uitat ce bine e în brațele tale!
- Dar e prima dată când te îmbrățișez!
- Oh, dar tu nu ai văzut viitorul!!!
- Dar am scris despre el și nu te-am zărit!
- Asta pentru că nu ai
El:
Atunci când eu ți-am spus să zbori,
Mi-ai zis să stau o clipă să gândesc.
Erai acolo, printre nori,
Și mă priveai cum te iubesc.
Ea:
Când îmi spuneai, de drag și dor,
Că o să vină clipe
Iartă-mi sărutul nerostit
Uitat prin vântul ce se-nchină spre apus,
Precum o lacrimă apusă-n răsărit,
Din timpul scurs, din timpul dus.
Zărește-mi liniștea crescândă,
Ce s-a născut aievea-n
N-ai ochi? Te rog, pune-i pe-ai mei,
Să vezi cum te-am descoperit când ai venit,
Iar eu priveam cu neputință marea,
Cum se cutremura în valuri mici,
Ce-mbrățișau nisipul seara...
Nu, nu-i mai
Tu te întâmpli când pășești pre noi,
Purtând în loc de aripi șoapte arse,
Călcând pe fire de destin întoarse,
Într-o capelă cu strigoi.
Dar tu te-ntâmpli și când taci,
Asurzitor prin ramuri de
Mama-ți cânta când te-ai născut,
Soția te sărută și-ți zâmbește,
Păstrează-ți pururi acest scut,
Cu flori și-mbrățișări. Iubește!
Doar primăvara-ți spune să renaști,
Când iarna bântuie-n
de visul tău
legat-am lumi necunoscute,
ce ne-nfioară
când le auzim
vuind prin întunericul adânc
al gândurilor noastre.
prin cale lor trăim
obstacole pierdute,
ne-nchipuim culori
ce nu au
și îngeri pleacă spre neant...
ce i-am iubit!
ce i-am visat!
trec râuri reci ce sparg fiori,
trec timpul călărind un nor,
iar eu mă pierd când îi privesc,
mă părăsesc, dar...
ce i-am
A disparut muzica folk!?!!
- o intrebare decenta pentru o realitate trista -
Am iesit ieri in oras, cimentandu-mi in minte un obiectiv indraznet: sa-mi cumpar o caseta cu
mă-ntreb oare ochii
se-nchid alene în noapte,
când luna pe cer deschide
cercuri reci de lumină
și-apasă pe mare
valuri pe țărmuri,
când închid ochii
departe...
sub perne, o carte,
deschisă
pier spre cer finaluri
netrăite încă
și eterne valuri
nesparte de stânci
strigă în adâncuri,
spre mal se aruncă,
pierd din forța rece
când se-ncruntă;
din a Raiului poruncă
mai departe
lăuntric, ieftin, dor de noi
se ascunde luna după nori
când ne plimbăm pe dealuri, doi
impiedicând lumina-n noapte...
spre dimineață, tu minune
îmi torni în cană șoapte,
ploi,
eu
alunecăm sigur spre tine
și ținem pumnii încleștați
când la sfârșitul vieții bați
la ușa noastră...
înjunghii sunete perene
scindând lumina-n raze reci,
căldura unicului mort
urmează drumul
pierdut-am șirul întâmplărilor,
când tu ai fost
sau eu m-am dus
să văd lumina stâncii unde
te-am cunoscut...
pe cer...
pierdut-am răsăritul zorilor,
când tu adormi
sau mă trezesc
s-aprind
un gând străin
îmi cucerște trupul, mintea...
răpune-n drum eternitate
când ne-nchinăm...
cu ruga mea încerc
să-nfrunt
durerea sufletului moarte,
căci tot ce-am îndurat
s-a dus... sau a
mi-e dor de tot
ce-a fost... ce-a fost... ce-a fost...
mi-e dor de tine mamă,
când dezbini
tot ce-am avut ales de noi,
și pentru noi, cinstit de tine...
acum ne despărțim mergând
pe drumuri
MS