Am pășit astăzi printre morminte, căutând trei minute de eternitate.
Ei le-au primit prin moarte, noi... așteptăm confuzi să înțelegem care ne e drumul, sau capătul, sau începutul dorințelor. Cum am
Gândurile mi s-au întunecat
până când marea, Marea, s-a unit cu pământul într-o singură culoare ternă, iar cerul și-a dat ultimul cuvânt întunericului, suflându-și norii spre depărtările gropilor
Ce straniu...
Când adorm, visele mă duc cu gândul spre casă, spre Diana, Lucreția și Elena. Nu visez nimic altceva. Stăm la masă, eu păcălesc fetele spunându-le că mami n-a gătit decât ficăței de
Viața ne aduce-mpreună,
Tu mi-ești Pământ, eu îți sunt Lună,
Și Moartea ne aduce-mpreună,
Inimă rea, inimă bună,
Să-mi fii vis, să-ți fiu cunună.
Soarele nori să îți pună,
Nopțile... cer cu
Camera de hotel mă așteaptă,
Balconul e trist și tăcut,
Pe noptieră s-așează o șoaptă,
Mai am pân` la pat un minut.
Mă dezbrac de uitări și de nopți,
Mă-mpiedic de șlapi și de viață,
Pijamale cu
Ploaia asta de azi... e uitare...
Și picurii ei mă lovesc... și mă dor,
Rotunzi vor fi fost ca un Soare,
Când prietenii mei iarăși mor...
Ploaia asta adâncă mai spală
Și uitări... și tăceri...
O
Trandafirul dormea
Între cana mea de cafea
Și a ta...
Nici urme de nori,
Nici urme de lapte,
Nici urme de flori,
Căci vor fi fost șoapte...
Buzele tale zâmbeau
Pe marginea cănii
Stăteau sau
Ziua: Ți-am zis că o să mor?
Noaptea: Da, dar nu acum.
Z: Nu, peste un timp.
N: Ce este "un timp"?
Z: Totul și nimic.
N: E mâine?
Z: Nu, e altădată.
N: Nu-l văd!
Z: Nici eu nu-l simt.
N:
Aș compune un parfum în care să se-nvăluiască puțin zâmbet pentru speranță, puțină adiere de apă sărată pentru gânduri de mare albastră, un strop de virtute ca să se-ntărească pielea, trei picături
Gândurile mi s-au întunecat
până când marea, Marea, s-a unit cu pământul într-o singură culoare ternă,
Iar cerul și-a dat ultimul cuvânt întunericului
Suflându-și norii spre depărtările
Inima ta la mine-n piept trăiește
Și-o-mbrățișez cât pot când e rănită,
Nori negri risipesc când crește
Dorința de trecut grăbită...
Inima ta la mine-n piept se zbate
Și-o liniștesc când îi e
Tocind cu aripile tale vântul
Când zbori timid spre-al meu mormânt,
Te-aștept să răscolești pământul,
Să-mi spui c-am fost, dar nu mai sunt...
Spre asfințit mi-e crucea înălțată,
Dar eu cobor
Scrie-mă curat, pe o foaie de nor
Spune că n-am contat.
Scrie-mă bine, cu dor
Să vedem amândoi c-ai uitat...
Plânge-mă cristalin, prin mansarde
Uitate de timp sau de lume.
Scrie-mă bine, cu
E seara când speranța din Sfinte Ceruri coborând,
A fost primită pe Pământ întru ființă
Și când trei magi uniți prin gând,
Întâmpinară viața în Credință.
E seara peste veacuri
- Am uitat ce bine e în brațele tale!
- Dar e prima dată când te îmbrățișez!
- Oh, dar tu nu ai văzut viitorul!!!
- Dar am scris despre el și nu te-am zărit!
- Asta pentru că nu ai
El:
Atunci când eu ți-am spus să zbori,
Mi-ai zis să stau o clipă să gândesc.
Erai acolo, printre nori,
Și mă priveai cum te iubesc.
Ea:
Când îmi spuneai, de drag și dor,
Că o să vină clipe
Iartă-mi sărutul nerostit
Uitat prin vântul ce se-nchină spre apus,
Precum o lacrimă apusă-n răsărit,
Din timpul scurs, din timpul dus.
Zărește-mi liniștea crescândă,
Ce s-a născut aievea-n
N-ai ochi? Te rog, pune-i pe-ai mei,
Să vezi cum te-am descoperit când ai venit,
Iar eu priveam cu neputință marea,
Cum se cutremura în valuri mici,
Ce-mbrățișau nisipul seara...
Nu, nu-i mai
Tu te întâmpli când pășești pre noi,
Purtând în loc de aripi șoapte arse,
Călcând pe fire de destin întoarse,
Într-o capelă cu strigoi.
Dar tu te-ntâmpli și când taci,
Asurzitor prin ramuri de
Mama-ți cânta când te-ai născut,
Soția te sărută și-ți zâmbește,
Păstrează-ți pururi acest scut,
Cu flori și-mbrățișări. Iubește!
Doar primăvara-ți spune să renaști,
Când iarna bântuie-n
de visul tău
legat-am lumi necunoscute,
ce ne-nfioară
când le auzim
vuind prin întunericul adânc
al gândurilor noastre.
prin cale lor trăim
obstacole pierdute,
ne-nchipuim culori
ce nu au
și îngeri pleacă spre neant...
ce i-am iubit!
ce i-am visat!
trec râuri reci ce sparg fiori,
trec timpul călărind un nor,
iar eu mă pierd când îi privesc,
mă părăsesc, dar...
ce i-am
MS