Scrie-mă

Scrie-mă curat, pe o foaie de nor Spune că n-am contat. Scrie-mă bine, cu dor Să vedem amândoi c-ai uitat... Plânge-mă cristalin, prin mansarde Uitate de timp sau de lume. Scrie-mă bine, cu dorul ce-mi arde Doar hârtii... fără nume. Iartă-mă-nvolburat printre stele Pierdute prin galaxii sau vedere, Dar scrie-mă bine-n tăcere, Pe foi sau plăceri efemere. Aruncă-mă-n foc sau prinde-mă Și spune lumii c-am fost, Scrie-mă bine, iubește-mă Așa cum crezi... fără rost. Împăturește-mă printre pagini De viață trecute sau doar ce s-au scurs, Dar scrie-mă bine, pe margini Căci doar ce veniră, în timp ce s-au dus. Și-apoi, când liniștea nu va plânge, Scrie-mă bine-n trecut, Cu peniță de dor în călimară de sânge, Să fiu atent să te-ascult.