Noaptea mea
Noaptea azi n-a venit... Și pregătisem îmbrățișări și săruturi, Din tălpi spre cer să le simt Alunecându-mi etern printre gânduri...
Dor Orbitor
Viața ne aduce-mpreună, Tu mi-ești Pământ, eu îți sunt Lună, Și Moartea ne aduce-mpreună, Inimă rea, inimă bună, Să-mi fii vis, să-ți fiu cunună. Soarele nori să îți pună, Nopțile... cer cu
Camera de hotel
Camera de hotel mă așteaptă, Balconul e trist și tăcut, Pe noptieră s-așează o șoaptă, Mai am pân` la pat un minut. Mă dezbrac de uitări și de nopți, Mă-mpiedic de șlapi și de viață, Pijamale cu
Ploaia asta...
Ploaia asta de azi... e uitare... Și picurii ei mă lovesc... și mă dor, Rotunzi vor fi fost ca un Soare, Când prietenii mei iarăși mor... Ploaia asta adâncă mai spală Și uitări... și tăceri... O
Nici urme
Trandafirul dormea Între cana mea de cafea Și a ta... Nici urme de nori, Nici urme de lapte, Nici urme de flori, Căci vor fi fost șoapte... Buzele tale zâmbeau Pe marginea cănii Stăteau sau
Spre întuneric, prin uitare
Tocind cu aripile tale vântul Când zbori timid spre-al meu mormânt, Te-aștept să răscolești pământul, Să-mi spui c-am fost, dar nu mai sunt... Spre asfințit mi-e crucea înălțată, Dar eu cobor
E seara de Crăciun
E seara când speranța din Sfinte Ceruri coborând, A fost primită pe Pământ întru ființă Și când trei magi uniți prin gând, Întâmpinară viața în Credință. E seara peste veacuri
Amintiri în dialog
El: Atunci când eu ți-am spus să zbori, Mi-ai zis să stau o clipă să gândesc. Erai acolo, printre nori, Și mă priveai cum te iubesc. Ea: Când îmi spuneai, de drag și dor, Că o să vină clipe
Nemuritori în timp, ocrotitori prin viață
Iartă-mi sărutul nerostit Uitat prin vântul ce se-nchină spre apus, Precum o lacrimă apusă-n răsărit, Din timpul scurs, din timpul dus. Zărește-mi liniștea crescândă, Ce s-a născut aievea-n
Privirea-mi oarbă
N-ai ochi? Te rog, pune-i pe-ai mei, Să vezi cum te-am descoperit când ai venit, Iar eu priveam cu neputință marea, Cum se cutremura în valuri mici, Ce-mbrățișau nisipul seara... Nu, nu-i mai
Tu te întâmpli
Tu te întâmpli când pășești pre noi, Purtând în loc de aripi șoapte arse, Călcând pe fire de destin întoarse, Într-o capelă cu strigoi. Dar tu te-ntâmpli și când taci, Asurzitor prin ramuri de
De-am fi fost
Mama-ți cânta când te-ai născut, Soția te sărută și-ți zâmbește, Păstrează-ți pururi acest scut, Cu flori și-mbrățișări. Iubește! Doar primăvara-ți spune să renaști, Când iarna bântuie-n
închipuire
de visul tău legat-am lumi necunoscute, ce ne-nfioară când le auzim vuind prin întunericul adânc al gândurilor noastre. prin cale lor trăim obstacole pierdute, ne-nchipuim culori ce nu au
părăsit
și îngeri pleacă spre neant... ce i-am iubit! ce i-am visat! trec râuri reci ce sparg fiori, trec timpul călărind un nor, iar eu mă pierd când îi privesc, mă părăsesc, dar... ce i-am
Cuvinte pe perna
mă-ntreb oare ochii se-nchid alene în noapte, când luna pe cer deschide cercuri reci de lumină și-apasă pe mare valuri pe țărmuri, când închid ochii departe... sub perne, o carte, deschisă
Finaluri
pier spre cer finaluri netrăite încă și eterne valuri nesparte de stânci strigă în adâncuri, spre mal se aruncă, pierd din forța rece când se-ncruntă; din a Raiului poruncă mai departe
Dor de noi
lăuntric, ieftin, dor de noi se ascunde luna după nori când ne plimbăm pe dealuri, doi impiedicând lumina-n noapte... spre dimineață, tu minune îmi torni în cană șoapte, ploi, eu
Caldura unicului mort
alunecăm sigur spre tine și ținem pumnii încleștați când la sfârșitul vieții bați la ușa noastră... înjunghii sunete perene scindând lumina-n raze reci, căldura unicului mort urmează drumul
Pe cer
pierdut-am șirul întâmplărilor, când tu ai fost sau eu m-am dus să văd lumina stâncii unde te-am cunoscut... pe cer... pierdut-am răsăritul zorilor, când tu adormi sau mă trezesc s-aprind
A mai apus
un gând străin îmi cucerște trupul, mintea... răpune-n drum eternitate când ne-nchinăm... cu ruga mea încerc să-nfrunt durerea sufletului moarte, căci tot ce-am îndurat s-a dus... sau a
Doar agonie?
mi-e dor de tot ce-a fost... ce-a fost... ce-a fost... mi-e dor de tine mamă, când dezbini tot ce-am avut ales de noi, și pentru noi, cinstit de tine... acum ne despărțim mergând pe drumuri
Doar taxiul...
privindu-ți umbra, mă întristez... se face seară, când beau din ceașcă o gură de cafea amară și mă gândesc că te-am pierdut; mă țin de-un capăt de țigară, te-ndepărtezi de geamul casei
Te-am dat uitarii
Ne ameninți visele mereu, distrugi tu vieți cu nemurirea ta, împarți păcate printre oameni și-aduci tristețea când ne-mpotmolim în tristul tău final... Dar eu, te-am dat uitării și-n vis
Ne iubim la timpul trecut
ne iubim la timpul trecut dintr-un cuvânt, într-o părere îți spun că te visez mereu, iar când te văd, te pierd printre himere, alerg din ce în ce mai greu să te visez, să te ating, să te
