Iar îmbătrânim...

1 min lectură·10 noiembrie 2002

Mediu

se sparg norii pe cer

și se strâng pe-un vârf de munte,

când cobor pe râu în luntre

mă lovește vântul rece

și văd vremea pe cărări,

printre falnici brazi,

cum trece...

Ne plimbăm prin lume azi,

mai îmbătrâniți ca ieri

și mai repede ca noi

și trezind melancolia

moare ziua,

când spre noapte ne urnim...

mâine... iar îmbătrânim...

013.035

Marian Senchiu. “Iar îmbătrânim....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marian-senchiu/poezie/29794/iar-imbatranim

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

A A✓10 nov. 2002

Noaptea si natura imi sunt cele mai bune prietene.
Melancolie atemporala...