Poezie
suflet obosit
1 min lectură·
Mediu
am obosit să-mi mai ridic
suspinul ființei mele ce-mi cade,
obturându-mi privirea, în visare...
și nu mai vreau nici dragostea
să mă chinuie în fiecare zi,
să mă trezesc cu zâmbetul pe buze
și să admir privirea ei piezișă
ce-mi dezleagă sufletul de somn
neliniștit dăruindu-i fericire...
nu mai vreau seara
să fiu întâmpinat cu căldură
și purtat pe brațe de tăcerea cuvintelor mele
să mă privesc în oglindă cu ură.
îmi doresc cu ardoare
să-mi fie cuprins trupul de mare
și să mă cufund în eternitatea ei albastră,
să-mi rup din suflet plăpânde flăcări
ce-mi luminează neputința de-a iubi
și am să-mi caut liniștea printre valuri
gonite de lună spre mal,
o să privesc unduirea eternelor lanțuri
cum se sparg zgomotos în final...
013.443
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marian Senchiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Marian Senchiu. “suflet obosit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marian-senchiu/poezie/28809/suflet-obositComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RM
RMRamona Mitroi✓
Mi-a placut mult poezia ta...Trec prin aceleasi stari...Sa speram ca vom gasi linistea curand
0