privindu-ți umbra, mă întristez...
se face seară,
când beau din ceașcă
o gură de cafea amară
și mă gândesc că te-am pierdut;
mă țin de-un capăt de țigară,
te-ndepărtezi de geamul casei
Ne ameninți visele mereu,
distrugi tu vieți cu nemurirea ta,
împarți păcate printre oameni
și-aduci tristețea când ne-mpotmolim
în tristul tău final...
Dar eu, te-am dat uitării
și-n vis
ne iubim la timpul trecut
dintr-un cuvânt, într-o părere
îți spun că te visez mereu,
iar când te văd, te pierd printre himere,
alerg din ce în ce mai greu
să te visez, să te ating, să te
și printre nori
te caut eu, iubire
și printre flori, te văd cum zbori...
doresc să te ating,
dar tu te pierzi printre inele
vechi, ruginite și uitate,
ce ți le-am dăruit demult,
când mă
printre ramuri bate vântul,
cade frunza pe pământ,
cele ce-au rămas în viață
plâng...
ne-ndreptăm spre cimitir,
plângem mortul din sicriu,
ploaia se preschimbă-n mir
pe cruce...
vei să
se sparg norii pe cer
și se strâng pe-un vârf de munte,
când cobor pe râu în luntre
mă lovește vântul rece
și văd vremea pe cărări,
printre falnici brazi,
cum trece...
Ne plimbăm prin lume
am căzut în întuneric
nu pot visa când nu te văd;
simt cum mă pierd
când mă înconjuri cu durerea ta
și-mi furi căldura trupului...
vrei să-mi auzi cuvântul
căzându-mi înghețat când încerc să
am obosit să-mi mai ridic
suspinul ființei mele ce-mi cade,
obturându-mi privirea, în visare...
și nu mai vreau nici dragostea
să mă chinuie în fiecare zi,
să mă trezesc cu zâmbetul pe buze
și
neghina din bob o scoți cu durere,
mă ridic din iubirea-ți ștearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
și te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când
combinații de cuvinte
în unghiuri drepte strâmbe voci,
uneori greșeli corecte stau la pândă,
printre rânduri vor să râdă și se uită
cum încurcă și descurcă
rime simple și silabe
și s-apucă să
în păr să-ți prind flori de zăpadă
și să te-mbrac în trandafiri albaștri...
acorduri fine de vioară să ascult
atunci când mă săruți pe inimioară
în fiecare zi, în fiecare clipă, în fiecare
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie
ești ca un înger ce-mi cobori în gând cu teamă
și-o lacrimă ce-ți cade-n piept la mine,
ca un stigăt rupt în mii de șoapte, distruge
și suflet, și inimă, și zi, și noapte...
privesc la chipul
să-mi spună cineva că luna,
e umbră de lumină-n nori
si dintre stele doară una
e pată-ntre culori...
lovit-am eu in lună...
se rupse-n mii de stele,
zărit-am una tristă
cum strigă dintre
poezie
as vrea S-ASCULT
cum curge-n vorbe
si-mi apasa,
in suflet bucurie-mi varsa,
sa sterg tristete...
cuvinte dulci
as vrea SA SCRIU,
sa imi aud creionul pe hirtie
cum zgirie sublim in
Voi doi...tu zina buna cu ochii tristi si rataciti mereu in el; sufletel de copil trecut prin clipe ca zimbetul pe buze. Tu ce vrei picatura de iubire, sa-ti fie clipa amintire sau amintireaa
panseaza-mi rana cind apare,
mingiie-mi parul cind ea doare,
saruta-mi ochii cind sunt trist
ca un batrin si stins artist.
imbratiseaza-ma cind te doresc;
calmeaza-mi focul! te iubesc!
permite-mi sa-ti propun o floare,
da-mi voie sa-ti sarut un fir de par,
lasa sa cada ceru\'-n mare
si noaptea-n zi sa creasca flori.
permite-mi sa-ti rapesc doar umbra
pentru momente de
De ce nu s-a inventat ledul negru?
Cum ar fi sa apesi pe un buton si el sa se \"aprinda\" facind in jur intuneric?
Idee: sa-l pui in loc de bec(vrei intuneric,...apasa dom\'le pe led)
Pleci de
umbre se joaca-n departare,
cite un val tulbura marea,
iar intunericul din nou apare
cind soarele apune seara...
lumini se joaca-n miez de noapte
si valurile marii cinta,
cind luna se
retras în gând, eu țip la tine
și mă dezleg din grei fiori,
mă-ndrept spre nori cu colțuri fine
și îi pândesc pe călători...
din colț de piatră-mi sufli-n gând
cu mii de lacrimi
De ce nu vrei sa imi dai drumul,
Sa zbor, sa cint si sa visez?
Aripa ce mi-ai rupt cu pumnul
S-a refacut, dar tu nu vezi!
De ce nu intelegi copile?
Inchisa-n casa ta de fier,
Nu pot sa stau
Pe albe ginduri acum zbor
Cu sufletul cuprins de dor,
Gindindu-ma la vesnicie
Iti daruiesc iubirea tie!
Pe negre zile ma cobor
Si sufletul tresare,
Gindindu-ma ca am sa mor,
Am sa dispar in
MS