Dumitru Sava

Tetragramatonul în limba greacă sau tetragrama sacră la evrei. Se păstrează, încă, înscris și pe crucile creștinilor. Este considerat a fi numele eliberatorului poporului ales Israel – Yahweh sau

semințe de lumină aroma trandafirului picură pe pământ în cupe de întuneric ce împreună se fac bob – marele miracol al întâlnirii zămislirea e ca o despărțire fir de lumină frumosul

corola de minuni a lumii o simt cum mă strivește iar timpul ce-mi pulsează în inimă ucide tainele iubirii și vraja nepătrunsului ascuns te înflorește din neagra veșnicie crin alb ideea

ne bântuie molime crize războaie și seceta fundul dunării a ieșit la suprafață ca osândiții din vechile morminte să fie oare semnul venirii judecății acel decembrie tot nu ne dă pace citesc o

m-am trăit ca-n ospeție s-a evaporat vinul prin vine că după atâta beție nu mai simt gustul de mine sunt un pahar plin e la cap firul de ață daru-ți este pe sfârșite plâng și ultima-mi

au înnebunit miliardarii planetei nu ştiu prin ce să îşi mai spele banii de când codruţa noastră-i procuror mondial aurul nu mai e sigur nici criptomonedele s-au făcut colecţionari cumpără

dacă apa înseamnă viaţă atunci H2O este formula ei sacră nu constituienţii proporţia conteză homo în limbaj ceresc e măsura ei când zeul a rostit să fie lumină a extras o porţie de proporţie

ai trecut şi tu prin viaţa mea ca fluturele prin infern ingenuă şi visătoare în roche de regina nopţii o evă ce-şi căta prin rai păcatul - dureri multicolore din care-ţi împleteai coroană

Am un amic, de când s-a pensionat parcă a înnebunit. Nu mai petrece un sfârşit de săptămână în ţară. E tot timpul împrumutat, ba s-o zic pe şleau e vândut la bănci. Mai deunăzi am reuşit să-l

Tolănit în jilţul său, căptuşit cu satin şi mătase, boier Neacşu îşi savura liniştit caimacul cafelei de dimineaţă. Abia dacă era la a doua înghiţitură când se pomeni, dând buzna, cu fiul său

Fericiţi făcătorii de cărţi “Şi nu există-n univers Mai mare crimă Decât la coada unui vers Să pui o rîmă...” G. Topârceanu Acum când îţi scriu, din vecini se aude

te rog rămâi lumina pură ce încă îmi uimeşte ochii şoapta tremurândă ca un fior de doină ce-mi susură-n ureche aroma transpirată-a sării sacralitate tatuată-n piele mireasma de iubire

ohoo ce surpriză ţi-ai trimis peţitori şi buchetul ăsta minunat să-mi aminteşti că am fost cândva şi eu floare în sfârşit mulţumesc cerului de când îi aştept de dorul tău cu

am trecut şi eu prin viaţa ta naiv luntraş printre dulci unde ce-atîta mă-însetară cu ispita lor că te-am sorbit din prima răsuflare vulcan nestins ce-şi potolea arşiţa am mai golit chiar

te iubesc nu pentru că eşti frumoasă şi deşteaptă şi îmi placi fiindcă tatăl meu în taină o dorea pe mama ta de aceea te vreau ca pe o soră vitregă ea trebuie să-ţi fi spus că el a

Povestirea este, în integralitatea sa, reală şi episodul s-a petrecut cu ceva ani în urmă. Pe vremea când credeam că sunt şi eu Cineva, după ce urcasem, cu trudă, treptele lui “cineva să facă...”,

te-aş fi vrut dar erai măritată m-ai fi vrut însă eram însurat nu s-a putut astăzi fiica ta se mărită cu fiul meu eu socrul mare tu soacra mică şi-n taina cununiei din noaptea

n-am venit să te mântui omule numai tu poţi face asta misia mea a fost să-ţi arăt Calea Adevărul şi Viaţa odiseea trăirii şi pătimirii pământene – naştere cunoaştere de sine şi murire - o

nu ştiu după ce dar te-am recunoscut din prima clipă pentru tine mă născusem erai raiul din care tocmai fugisem să te regăsesc m-ai învăluit cu toată voluptatea şi dăruirea ştiută

că situaţia politică a Romaniei a ajuns atât de gravă că ne este şi frică să vorbim despre ea. Spre a încerca să-i facem faţă suntem nevoiţi să apelăm la străvechea ipocrizie a lui fă-te frate cu

Am scris această carte de versuri, căreia i-am zis Anthropotheos. Titlul a produs nedumerire cititorului obişnuit. Când am explicat că Anthropos înseamnă Om, iar Theos înseamnă Dumnezeu, împreună

iubirea-ţi fu atât de-ardentă că a topit şi lutul ce mă-înfăşia din amfora ce fui odinioară rămas-am zaţ în ceaşca-ţi de cafea

doamne al Totului pe corpu-ţi esoteric muguresc mlădiţă ţepoasă trupul meu fizic spre-a înflori prezentul în care sămânţă aromeşte trupu-ţi exoteric

adevăr rostit-a fiul vă risipiţi în cercetări sterile fiecare vă sunteţi judecata adio legi cu magistraţi şi tribunale justiţie şi drept e adevărul purtaţi în voi puterea asta sacră de o