estetică
au înnebunit miliardarii planetei nu ştiu prin ce să îşi mai spele banii de când codruţa noastră-i procuror mondial aurul nu mai e sigur nici criptomonedele s-au făcut colecţionari cumpără
scrisoare
Fericiţi făcătorii de cărţi “Şi nu există-n univers Mai mare crimă Decât la coada unui vers Să pui o rîmă...” G. Topârceanu Acum când îţi scriu, din vecini se aude
de ziua ta
te rog rămâi lumina pură ce încă îmi uimeşte ochii şoapta tremurândă ca un fior de doină ce-mi susură-n ureche aroma transpirată-a sării sacralitate tatuată-n piele mireasma de iubire
sisif
biet olar îmi frământ lutul spre a mă face vază de flori însă iubirea asta ce mă arde mă preface în vas funerar
întrebare
înainte de a o adresa către dna ca bun creştin cu frica de dumnezeu cu toată consideraţiunea îl rog pe patriarhul nostru ortodocs actualul mare preot al neamului ce venim de dinainte de
ard
mama e combustibilul tatăl - scânteia iar eu sunt focul sfânta trinitate pământeană – comoara numită om pe un scaun chiar în inima mea stă îngerul el e pazicul comorii are grijă să nu
nu mai aud
iar trage clopotul dar nu-mi dau seama într-o limbă sau în două dacă trage în două limbi e sărbătoare dumnezeu şi omul îşi dau întâlnire încearcă să se înţeleagă dar vorbesc fiecare pe
explicaţie târzie
ne naştem fiecare din destin credeam că tu ai fost un text pe care providenţa mi l-a scris în palmă ursită să îmi fi consoartă grăbit nevoie mare l-am citit în fugă printre rânduri fără
cugetare
banul este ochiul dracului dumnezeu mi-a dăruit dinţi probabil ca să muşc dracul când a simţit cu pielea lui tare mi i-a ştirbit stomatologul e un trimis divin să-mi refacă dantura
FELICITĂRI....
domn’ prim ministru candidat la preşedinţie! Recunosc nu eram un fan al domniei voastre, dar începusem să vă acord circumstanţe şi chiar mă gândeam că o să vă votez. Dar în finalul dezbaterii de la
nocturnă
în camera în care dorm de o vreme nu mai sunt singur s-au aciuat o muscă şi un şoricel nu închid o clipă ochii îi ascult la fel ca în orice cuplu monden retras în vilă primită de-a gata ea
nelirică
am fost la dentistă atâta mi-a cotrobăit prin gură că mi-a bramburit toate cuvintele cele mai multe au fugit care încotro îngrozite încă le mai caută cei de la poliţia comunitară încearcă
constatare
râma râmă în pământ pasărea prin aer zboară peştele înoată-n apă omul prin abisul neştiirii vâsleşte în luntrea cugetării
proemanaţie
trebuie să fi auzit de celebrul philon din cauza lui am renunţat la mânăstire unde într-un moment de criză existenţială mă autoexilasem într-un soi de schimnicie acolo l-am întâlnit pe
la fel de biblică
geneza sfios ne povesteşte cum este în realitate cu facerea e cam la fel cum se face cărămida din care zeul şi-a construit templul vorba vine al dumnealui e din cristale nu din pietre ca
de-ar mai fi trăit...
vă puteţi imagina cum l-ar fi prezentat în formă stilizată marele brâncuşi pe om he he... mai încercaţi exact aşa cum vă gândiţi da da ca pe o p... umblătoare păi ce altceva este decât
aici
în tridimensionalitate ştiu că te locuiesc mai la margine aproape lângă tâmplă n-am cum să fiu preferatul în minoritatea asta de aleşi de aia mă simt un pic mai liber chiar m-ai putea
tragedie
fără să ştie poetul e un negustor atât de nepriceput că se vinde pe sine gratis comoară nevandabilă în aşteptarea unui critic necinstit de alţii şi doar cinstit şi binevoitor
eseu
când toaca timpului va bate stingerea exact la ora nouă precum gornistul în cazarmă pentru că mi se vor împlini cei o sută patru ani dăruiţi de zeu prin firul de aţă al ursitoarelor şi
final
fiu al ploii fulger şi trăznete în apa asta vie ce iarăşi s-a rupt stix dintr-o volbură unică mare e vorba de firicelul numit viaţă ce mă curge prin ombilicul tăiat sub salcia naşterii mele
veniţi
un tainic dor iar ne-a chemat e scris în legea omenească să-i pomenim pe cei care-au plecat cu patria la cer să nemurească aici unde-i jeleşte dealul şi timpul lustruieşte placa unde-i
arca
furioaso ce laşi să-ţi de în clocot lutul nu arunca venin prin craterul rostirii căci ai putea să otrăveşti poemul în care te-o reîntrupa omar poetul nu cerceta cu patimă ascunsă acele legi
septembrie
eu te fluieram în continuare pe uliţă şi doar ca să nu se întrerupă rima tu mă mai aşteptai înfrigurată la portiţă trupurile noastre înlănţuite experimentaseră cam de multişor orgasmul se
toamna
cred că îngerul meu pleacă undeva l-am surprins că-şi făcea geamantanul se întâmplă de o vreme ceva a secat lacul şi lotusu-i ofilit din cer abia de mai picură mană chakrele s-au colmatat
