de ziua ta

te rog rămâi lumina pură ce încă îmi uimeşte ochii şoapta tremurândă ca un fior de doină ce-mi susură-n ureche aroma transpirată-a sării sacralitate tatuată-n piele mireasma de iubire ce drogat în fiecare zi fără să ştii te trag pe nări rămâi te rog păcatul meu dintâi ascuns sub salcia pletoasă ce m-a învăţat ce-înseamnă împreună predestinare în straie de consoartă pe tabla unde ursitoarea îşi chinuie nebunul fericirea din paharul amăgirii cu care mă îmbăt de fiecare dată când mi-e dor împerechere de suflet nepereche pe dulcea-mi răstignire descântec încarceratului în jurăminte pe care cu fiecare rugăciune le încalcă tămadă pentru colecţia-mi de răni în bătălia pentru tine adunate speranţă în naufragiu perdantului la circul vieţii clipa de pace în războiul meu cu mine zâmbetul ce-n fiecare dimineaţă gusta din ceaşca-mi cu cafea de neuitare să ai parte şi binecuvântare amintiri curate şi senine ca bucuria primei întâlniri să mă visezi noapte de noapte mai bun şi mai frumos decât am fost vreodată să-ţi ierte zeul greşala de-a mă fi ales pe mine orfanul şi proscrisul de neodihnă să ai parte pe perna ce încă-o împart cu tine foc viu în inimă să-ţi ardă doar ca să mă dezgheţi în iarna care nemiloasă vine şi în final noroc să ai şi dincolo de viaţă tot de mine