ard

Acest text are o profunditate surprinzătoare, care se dezvăluie treptat, pe măsură ce este citi și recitit. Prima impresie, atunci când ochiul alunecă grăbit peste versuri, este aceea a unei meditații lirice despre origini, despre părinți și despre miracolul nașterii. Însă finalul m-a obligat să revin asupra fiecărui detaliu, să reiau analiza cu mai multă atenție.
Lectura repetată adâncește înțelesurile. De fiecare dată se descoperă un alt strat: de la relația părinte–copil, la dimensiunea metafizică a existenței, până la concepția ciclică a vieții și a morții („mă mai nasc odată / într-o altă mamă / din acelaşi tată”), acesta m-a provoacă să „dezghioc” cu răbdare fiecare imagine și fiecare simbol.
Este de-a face cu un poem profund și polisemantic, în care simplitatea expresiei ascunde un univers dens de idei. Faptul că lectura sa se cere reluată, recitată chiar, dovedește calitatea lui: este un text viu, care obligă participarea, reflectarea și regăsirea în arderea pe care o descrie.